1 Atunci, care este întâietatea iudeului?; sau care este folosul tăierii’mprejur?: 2 Mare’n toate privinţele. Mai întâi, pentru că lor li s’au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu. 3 Şi ce dacă unii n’au fost credincioşi? Oare necredincioşia lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu? 4 Să nu fie!, ci fie Dumnezeu socotit adevărat, iar tot omul, mincinos, aşa cum este scris: Ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata. 5 Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu Care aduce mânia? – Vorbesc ca un om. 6 Să nu fie! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Că dacă prin minciuna mea a prisosit adevărul lui Dumnezeu spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos? 8 Şi de ce n’am face răul ca să vină binele?; aşa cum suntem noi defăimaţi şi cum spun unii că zicem noi? Osânda acestora este dreaptă.

9 Atunci, ce? Avem noi vreo întâietate? Nicidecum; căci, ceva mai înainte, noi i-am învinuit şi pe Iudei şi pe Elini, că toţi sunt sub păcat, 10 aşa cum este scris: Nimeni nu este drept, nu e nici unul; 11 nu-i cine să’nţeleagă, nu-i cin’să-L caute pe Dumnezeu; 12 toţi s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut. Nu-i cin’să facă binele, nu, nu-i nici măcar unul. 13 Mormânt deschis e gâtlejul lor; cu limbile lor au viclenit; venin de aspidă-i sub buzele lor; 14 de blestem li-i gura plină, şi de amărăciune; 15 grabnice le sunt picioarele să verse sânge; 16 pustiire şi nenorocire sunt în căile lor, 17 şi calea păcii n’au cunoscut-o, 18 nu-i frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19 Noi ştim însă că cele câte le spune legea, le spune celor ce sunt sub lege, aşa ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată în faţa lui Dumnezeu. 20 Pentru că din faptele legii nimeni nu se va îndreptăţi în faţa Lui, de vreme ce prin lege vine cunoştinţa păcatului.

21 Acum însă dreptatea lui Dumnezeu s’a arătat în afara legii, de lege şi de profeţi fiind mărturisită, 22 dar dreptate a lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred – fiindcă nu există deosebire, 23 de vreme ce toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu –, 24 cei ce în dar se îndreptăţesc cu harul Său prin răscumpărarea cea întru Hristos Iisus, 25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit jertfă, curăţire prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea – prin aceea că a trecut cu vederea păcatele făcute înainte 26 întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea în vremea de acum, spre a fi El drept şi îndreptăţindu-l pe cel din credinţa în Iisus.

27 Aşadar, unde e lauda? A fost înlăturată. Prin care lege?: a faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28 Căci socotim că prin credinţă se va îndreptăţi omul, fără faptele legii. 29 Oare Dumnezeu este numai al Iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor!, 30 fiindcă unul este Dumnezeu, Cel ce din credinţă îi va îndreptăţi pe cei tăiaţi împrejur şi prin credinţă pe cei netăiaţi împrejur. 31 Desfiinţăm deci noi legea prin credinţă? Ferească Dumnezeu! Dimpotrivă, întărim legea.