1 Oare nu ştiţi voi, fraţilor, – fiindcă le vorbesc acelora care cunosc legea – că legea are putere asupra omului atâta timp cât el trăieşte? 2 Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei atâta timp cât el trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. 3 Prin urmare, ea se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat în timp ce bărbatul ei trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este liberă faţă de lege, aşa încât ea să nu fie adulteră dacă ia un alt bărbat. 4 Tot aşa, fraţii mei, şi voi prin trupul lui Hristos i-aţi murit legii spre a fi ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să-I aducem roade lui Dumnezeu. 5 Când eram în trup, patimile – cele prin lege păcătoase – lucrau în mădularele noastre, ca să-i aducem roade morţii; 6 dar acum ne-am desprins de lege, murindu-i aceleia care ne ţinea robi, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechimea literei.

7 Ce adică vom zice?: că legea este păcat? Ferească Dumnezeu! Păcatul însă nu l-am cunoscut decât prin lege. Că pofta n’aş fi ştiut-o dacă legea n’ar fi zis: Să nu pofteşti!

8 Dar păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci în lipsa legii păcatul era mort. 9 Odinioară eu trăiam în lipsa legii; dar când a venit porunca, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit. Şi porunca dată spre viaţă mi s’a aflat a fi spre moarte! 11 Pentru că păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă, prin ea m’a înşelat şi m’a ucis. 12 Aşadar, sfântă este legea şi sfântă este porunca şi dreaptă şi bună. 13 Atunci, ceea ce este bun mi s’a făcut mie moarte? Ferească Dumnezeu! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, prin ceea ce este bun mi-a adus moartea, pentru ca prin poruncă să devină păcatul peste măsură de păcătos.

14 Ştim că legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat. 15 Fiindcă nu’nţeleg ceea ce fac; că nu săvârşesc ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac. 16 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că legea este bună. 17 Dar acum nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Fiindcă ştiu că’n mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce e bun. Că a vrea binele se află’n mine, dar pe a face nu-l aflu; 19 căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. 20 Iar dacă fac ceea ce nu vreau eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.

21 Aşadar, în mine, cel ce vreau să fac binele, aflu legea că răul e legat de mine. 22 Că după omul cel lăuntrici mă bucur de legea lui Dumnezeu; 23 dar în mădularele mele o altă lege văd că se luptă cu legea minţii mele şi rob mă face legii păcatului, care este în mădularele mele. 24 Om nenorocit ce sunt! Cine mă va mântui de trupul morţii acesteia?… 25 Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Aşadar, cu mintea eu însumi îi slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.