1 După aceasta m’am uitat: şi iată, o uşă era deschisă’n cer; şi glasul cel dintâi – cel pe care-l auzisem vorbind cu mine ca o trâmbiţă – mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să fie după acestea!”

2 Îndată am fost în duh; şi iată, un tron era în cer; şi pe tron şedea Cineva. 3 Şi Cel care şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur-împrejurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea smaraldului. 4 Şi’mprejurul tronului, douăzeci şi patru de tronuri; şi pe tronuri, şezând, douăzeci şi patru de Bătrâni îmbrăcaţi în veşminte albe; şi pe capetele lor, cununi de aur. 5 Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi’n faţa tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Şi’n faţa tronului, ca o mare de sticlă asemenea cristalului. Şi’n mijlocul tronului şi’mprejurul tronului, patru Fiinţe pline de ochi dinainte şi dinapoi. 7 Şi Fiinţa cea dintâi, asemenea leului; a doua Fiinţă, asemenea juncului; a treia Fiinţă are faţa ca a unui om; iar a patra Fiinţă, asemenea vulturului care zboară. 8 Şi cele patru Fiinţe au fiecare din ele câte şase aripi; de jur-împrejur şi pe dinlăuntru sunt pline de ochi; şi odihnă nu au ziua şi noaptea, zicând:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt,
Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul,
Cel-ce-Era şi Cel-ce-Este şi Cel-ce-Vine”.

9 Şi de câte ori acele Fiinţe Îi vor da slavă, cinste şi mulţumită Celui ce şade pe tron, Celui ce este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de Bătrâni vor cădea înaintea Celui ce şade pe tron şi I se vor închina Celui ce este viu în vecii vecilor şi-şi vor aşterne cununile înaintea tronului, zicând:

11 „Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru,
să primeşti slava şi cinstea şi puterea,
fiindcă Tu ai zidit toate lucrurile,
şi prin voia Ta au fost şi s’au zidit”.