1 Şi-am văzut când Mielul a deschis-o pe cea dintâi din cele şapte peceţi; şi pe una din cele patru Fiinţe am auzit-o, zicând cu glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” 2 Şi m’am uitat: şi iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i s’a dat o cunună şi a pornit biruind şi să biruiască.

3 Când a deschis pecetea a doua, am auzit-o pe cea de a doua Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!” 4 Şi un alt cal a ieşit, roşu ca focul; şi celui ce şedea pe el i s’a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se’njunghie între ei; şi o sabie mare i s’a dat.

5 Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit-o pe cea de a treia Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!” Şi m’am uitat: şi iată, un cal negru; şi cel ce şedea pe el avea în mâna lui un cântar. 6 Şi-am auzit ca un glas în mijlocul celor patru Fiinţe, care zicea: Măsura de grâu, un dinar şi trei măsuri de orz, un dinar; cât despre untdelemn şi vin, nu le vătăma.

7 Şi când El a deschis pecetea a patra, am auzit glasul celei de a patra Fiinţe, zicând: „Vino şi vezi!” 8 Şi m’am uitat: şi iată, un cal şarg; şi numele celui ce şedea pe el era Moartea; şi Iadul se ţinea în urmă-i. Şi peste a patra parte a pământului li s’a dat lor putere să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele pământului.

9 Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub Jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o aveau. 10 Şi strigau cu glas mare şi ziceau: „Stăpâne sfinte şi adevărate, până când oare nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru, „cerându-l” de la cei ce locuiesc pe pământ?” 11 Şi fiecăruia din ei i s’a dat un veşmânt alb; şi li s’a spus să stea’n odihnă încă puţină vreme, până ce vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei, şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.

12 Şi când El a deschis pecetea a şasea, eu m’am uitat; şi iată, cutremur mare a fost; soarele s’a făcut negru ca un sac de pâslă şi luna’ntreagă s’a făcut ca sângele, 13 şi stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum smochinul îşi leapădă smochinele verzi când e zgâlţâit de vijelie; 14 iar cerul s’a’ndepărtat ca o carte’nvălătucită, şi fiece munte şi insulă s’au mişcat din locurile lor. 15 Şi împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile şi bogaţii şi puternicii, şi tot robul şi tot omul liber s’au ascuns în peşterile şi’n stâncile munţilor, 16 strigându-le munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului; 17 c’a venit Ziua, „ziua” cea mare a mâniei Lor, şi cine poate să stea’n picioare?”