19
Saul i-a spus fiului său Ionatan, precum şi tuturor slujitorilor săi, să-l ucidă pe David. Ionatan însă, fiul lui Saul, ţinea foarte mult la David. Şi Ionatan i-a spus lui David, zicând: „Saul, tatăl meu, caută să te omoare. Aşadar, păzeşte-te; mâine-dimineaţă ascunde-te şi rămâi ascuns. Iar eu voi ieşi şi voi sta aproape de tatăl meu în câmpul unde vei fi tu şi-i voi vorbi tatălui meu despre tine; atunci voi vedea care-i va fi răspunsul şi-ţi voi da de ştire.”
Ionatan l-a vorbit de bine pe David în faţa lui Saul, părintele său, şi i-a zis: „Să nu păcătuiască regele împotriva servului tău David, fiindcă nici el nu a păcătuit împotriva ta, iar faptele lui sunt foarte bune. Punându-şi viaţa în primejdie, el l-a ucis pe Filistean, iar Domnul a făcut mare biruinţă; şi tot Israelul a văzut şi s’a bucurat. Atunci, de ce să păcătuieşti tu împotriva unui sânge nevinovat, să-l ucizi pe David fără nici o pricină?” Iar Saul a ascultat de cuvântul lui Ionatan; şi s’a jurat Saul, zicând: „Viu este Domnul!; el nu va muri!” Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea. Şi l-a adus Ionatan pe David la Saul; şi era pe lângă el ca şi mai înainte.
Şi a fost din nou război împotriva lui Saul. Iar David s’a purtat ca un viteaz şi s’a luptat cu Filistenii şi i-a lovit cu mare măcel, iar aceia au fugit din faţa lui. Şi un duh rău de la Dumnezeu era asupra lui Saul; el se odihnea în casă, avându-şi suliţa în mână, iar David, cu mâinile pe strune, cânta la harpă. 10 Şi Saul căuta să-l lovească pe David cu suliţa, dar David s’a ferit repede din faţa lui Saul, aşa că suliţa s’a înfipt în perete. Iar David a fugit şi a scăpat.
11 Şi a fost că’n noaptea aceea a trimis Saul nişte soli la casa lui David ca să-l pândească, cu scopul de a-l ucide dimineaţa. Iar Micol, femeia lui David, i-a spus, zicând: „Dacă’n noaptea asta nu-ţi vei scăpa viaţa, mâine vei fi ucis”. 12 Aşa că Micol l-a lăsat în jos pe fereastră, iar el a plecat şi a fugit şi a scăpat.
13 Iar Micol a luat o păpuşă mare şi a pus-o în pat şi i-a aşezat pe cap o pernă din păr de capră şi a învelit-o cu un ţol. 14 Când Saul a trimis soli ca să-l ia pe David, ea le-a spus că e bolnav. 15 Dar el a trimis din nou la David, zicând: „Să mi-l aduceţi cu pat cu tot, ca să-l omor!” 16 Iar solii s’au dus; şi, iată, în pat o păpuşă mare, având pe cap o pernă din păr de capră… 17 Atunci a zis Saul către Micol: „De ce m’ai înşelat tu astfel şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi el a scăpat?” Iar Micol i-a zis lui Saul: „El mi-a zis: Lasă-mă să plec!; că dacă nu, te voi ucide”.
18 Aşa că David a fugit şi a scăpat şi s’a dus la Samuel în Rama şi i-a spus tot ce-i făcuse Saul. Apoi Samuel şi David au plecat şi au locuit în Naiotul Ramei. 19 Şi i s’a spus lui Saul: „Iată, David se află în Naiotul Ramei” 20 Atunci Saul a trimis soli ca să-l prindă pe David. Iar ei au văzut ceata profeţilor şi pe Samuel stând în fruntea lor. Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste solii lui Saul, şi au profetizat şi ei. 21 Şi i s’a spus lui Saul; el a trimis alţi soli, dar şi aceştia au profetizat; şi a mai trimis un al treilea rând de soli, dar şi aceştia au profetizat.
22 Atunci Saul s’a aprins de mânie şi s’a dus el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul ariei din Soco; şi a întrebat, zicând: „Unde sunt Samuel şi David?” Şi i-au spus: „Iată, în Naiotul Ramei.” 23 Şi de acolo s’a dus la Naiotul Ramei. Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi a mers profetizând până ce a ajuns în Naiotul Ramei. 24 Şi şi-a dezbrăcat hainele şi a profetizat în faţa lor; şi a şezut, dezbrăcat, toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea au zis: „Oare şi Saul este printre profeţi?”