1 În zilele acelea s’au adunat Filistenii cu oştile lor ca să se bată cu Israel. Atunci a zis Achiş către David: „Să ştii negreşit că vei merge cu mine să te baţi, tu şi oamenii tăi”. 2 Iar David a zis către Achiş: „Aşa vei afla acum ce va face robul tău”… Atunci Achiş a zis către David: „Aşa că te voi face mai-mare peste paza mea de corp pe toată durata războiului”.

3 Samuel însă murise, şi tot Israelul l-a plâns; şi l-au îngropat în Rama, cetatea sa. Saul îi izgonise din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori.

4 Filistenii s’au adunat şi au venit şi şi-au aşezat tabăra la Şunem. Iar Saul şi i-a adunat pe toţi ostaşii lui Israel şi şi-a aşezat tabăra la Ghelboa. 5 Saul a văzut tabăra Filistenilor şi s’a înfricoşat; tare i s’a tulburat inima. 6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns prin vise, nici prin arătări şi nici prin profeţi. 7 Şi a zis Saul către slujitorii săi: „Căutaţi-mi o femeie care cheamă morţii, iar eu mă voi duce la ea şi o voi întreba”. Iar slujitorii i-au zis: „Iată, în Endor se află o femeie care cheamă morţii”.

8 Atunci Saul şi-a schimbat înfăţişarea şi s’a îmbrăcat în alte haine şi s’a dus, însoţit de doi bărbaţi, şi a ajuns la femeie noaptea şi i-a zis: „Te rog, ghiceşte-mi prin grăirea cu morţii şi scoală-mi pe cine îţi voi spune eu!” 9 Şi a zis femeia: „Iată, tu ştii ce a făcut Saul, cum a stârpit el din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe vrăjitori; şi atunci, de ce-i întinzi tu sufletului meu un laţ ca să-l nimiceşti?” 10 Atunci Saul i s’a jurat pe Domnul, zicând: „Viu este Domnul, dacă vei avea tu de suferit ceva rău din această pricină!” 11 Şi femeia i-a zis lui Saul: „Pe cine să ţi-l scol?” Iar el a zis: „Să mi-l scoli pe Samuel”.

12 Şi femeia l-a văzut pe Samuel şi a strigat cu glas mare. Şi a zis femeia către Saul: „De ce m’ai înşelat? că tu eşti Saul!…”. 13 Atunci regele i-a zis: „Nu te teme; spune pe cine ai văzut!” Iar femeia i-a zis: „Am văzut dumnezei sculându-se din pământ”. 14 Iar el i-a zis: „Ce-ai văzut?” Ea i-a răspuns: „Un bărbat ridicându-se drept din pământ, îmbrăcat în mantă”. Atunci Saul a ştiut că acesta era Samuel şi s’a aruncat cu faţa la pământ şi i s’a închinat.

15 Iar Samuel a zis: „De ce m’ai tulburat, aşa ca eu să mă ridic?” Şi Saul a zis: „Sunt foarte necăjit, căci Filistenii se războiesc împotriva mea, iar Dumnezeu S’a îndepărtat de mine şi nu m’a mai ascultat – nici prin mâna profeţilor şi nici prin vise; iar acum te-am chemat pe tine, ca să-mi arăţi ce să fac”. 16 Şi a zis Samuel: „De ce mă întrebi tu pe mine, de vreme ce Dumnezeu S’a îndepărtat de tine şi a trecut de partea aproapelui tău? 17 Domnul ţi-a făcut aşa cum a grăit prin mine; Domnul îţi va lua regatul din mână şi i-l va da aproapelui tău David, 18 pentru că tu n’ai ascultat de glasul Domnului şi nu ai dus până la capăt aprinderea mâniei Lui împotriva lui Amalec; de aceea ţi-a făcut Domnul acestea astăzi. 19 Domnul îl va da pe Israel – cu tine cu tot – în mâinile Filistenilor; tu şi fiii tăi veţi cădea mâine, iar oastea lui Israel o va da Domnul în mâinile Filistenilor”.

20 Atunci Saul, cât era de lung, a căzut deodată la pământ şi foarte s’a înfricoşat de cuvintele lui Samuel. Şi nu mai era în el nici o putere, căci nu mâncase pâine în toată ziua aceea şi’n toată noaptea. 21 Iar femeia a intrat la Saul şi l-a văzut şi foarte s’a tulburat şi i-a zis: „Iată, roaba ta a ascultat de cuvântul tău şi viaţa mi-am pus-o în mâinile tale şi m’am supus cuvintelor pe care mi le-ai grăit.

22 Aşadar, acum ascultă şi tu de cuvântul roabei tale: eu îţi voi pune înainte o bucată de pâine, iar tu mănâncă, pentru ca să prinzi putere, că eşti călător”. 23 Dar el n’a vrut să mănânce, aşa că slujitorii săi şi femeia l-au silit, iar el a ascultat de cuvântul lor şi s’a ridicat şi a şezut pe scaun. 24 Femeia aceea avea acasă o junincă îngrăşată; şi a înjunghiat-o grabnic şi a luat făină şi a frământat-o şi a copt azimă. 25 Şi a pus [mâncarea] în faţa lui Saul şi a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s’au ridicat şi, în chiar noaptea aceea, s’au dus.