20
1 Şi era acolo un nelegiuit cu numele de Şeba, veniaminit, fiul lui Bicri. Acesta a sunat din trâmbiţă şi a zis:
„Noi nu avem nici o părtăşie cu David,
nici că avem noi vreo moştenire în fiul lui Iesei.
Fiecare la cortul său, Israele!”
2 Atunci toţi oamenii lui Israel s’au ridicat dinspre David spre Şeba, fiul lui Bicri; dar oamenii lui Iuda au rămas lipiţi de regele lor, toţi, de la Iordan pân’la Ierusalim.
3 Iar David a venit la casa lui din Ierusalim. Şi le-a luat regele pe cele zece ţiitoare ale lui, pe care le lăsase să-i ţină casa, şi le-a pus într’o casă de pază; şi le-a hrănit, dar la ele n’a intrat; şi au stat închise, trăind ca văduve, până la moartea lor.
4 Şi a zis regele către Amasa: „În trei zile cheamă-i la mine pe oamenii lui Iuda; şi să fii şi tu aici!”
5 Şi s’a dus Amasa să-i cheme pe Iudei, dar a zăbovit mai mult decât îi îngăduise David.
6 Atunci David i-a zis lui Abişai: „Acum Şeba, fiul lui Bicri, are să ne facă mai mult rău decât Abesalom; acum, ia-i cu tine pe servii domnului tău şi ţine-te de urma lui, ca nu cumva să-şi găsească el cetăţi întărite şi să ne scape de sub ochi!”
7 În urma lui Abişai au ieşit şi oamenii lui Ioab şi Cheretienii şi Peletienii şi toţi războinicii; şi au ieşit din Ierusalim ca să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
8 Dar în timp ce se aflau ei lângă piatra cea mare de la Gabaon, s’a ivit acolo Amasa. Ioab era îmbrăcat în hainele lui de ostaş şi încins cu o sabie care-i atârna de şold în teaca ei; dar sabia a ieşit şi a căzut.
9 Şi a zis Ioab către Amasa: „Eşti sănătos, fratele meu?” Şi cu mâna dreaptă l-a apucat de barbă ca să-l sărute.
10 Amasa însă n’a băgat de seamă că sabia se afla în mâna lui Ioab; iar Ioab l-a lovit cu ea în pântece, că i s’au vărsat măruntaiele pe pământ şi n’a mai fost nevoie să-l lovească şi a doua oară; iar acela a murit. Apoi Ioab şi fratele său Abişai au alergat în urmărirea lui Şeba, fiul lui Bicri.
11 Dar unul din servii lui Ioab a rămas lângă el şi a zis: „Cine îl vrea pe Ioab şi cine este de partea lui David, să-l urmeze pe Ioab!”
12 Amasa însă zăcea tăvălit în sânge, în mijlocul drumului. Iar omul văzând că tot poporul se oprea acolo, l-a mutat pe Amasa din drum într’un câmp de alături şi a aşternut pe el o haină, de vreme ce văzuse că fiece om care venea la el rămânea acolo.
13 Şi a fost că după ce l-a mutat din drum, fiecare om din Israel se ducea după Ioab ca să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
14 Iar el [Ioab] a trecut prin toate triburile lui Israel, până la Abel şi Bet-Maaca; şi toţi cei din Berim s’au adunat şi ei şi l-au urmat.
15 Apoi au venit şi l-au împresurat [pe Şeba] la Abel şi la Bet-Maaca; şi au ridicat un val de pământ împrejurul cetăţii şi s’au apropiat de zid; şi toţi oamenii ce se aflau cu Ioab erau de părere să spargă zidul.
16 Atunci o femeie înţeleaptă a strigat de pe zid: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi-i lui Ioab să vină aproape, că vreau să-i vorbesc!”
17 El i-a venit aproape, iar femeia i-a zis: „Tu eşti Ioab?” El a răspuns: „Eu”. Atunci femeia i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale!” Iar Ioab a zis: „Ascult”.
18 Iar ea i-a grăit, zicând: „Odinioară se spunea aşa: Să se întrebe în Abel şi în Dan dacă a lipsit ceva din cele ce-au hotărât credincioşii din Israel; dacă e de întrebat, să se întrebe în acelaşi chip în care s’a văzut lipsa.
19 Eu sunt una din cetăţile paşnice printre cele puternice ale lui Israel; de ce cauţi tu să prăpădeşti moştenirea Domnului?”
20 Atunci Ioab a răspuns, zicând: „Departe de mine, departe de mine să am gândul de a o prăpădi sau nimici!
21 Nu aşa stă treaba, ci un om din muntele lui Efraim, anume Şeba, fiul lui Bicri, şi-a ridicat mâna împotriva regelui David. Daţi-mi-l mie doar pe el singur, şi voi pleca de lângă cetate”. Iar femeia i-a zis lui Ioab: „Iată, capul său îţi va fi aruncat peste zid”.
22 Femeia a mers la tot poporul şi, cu înţelepciunea ei, a vorbit către toată cetatea. Şi au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi i l-au aruncat lui Ioab. Atunci acesta a sunat din trâmbiţă, iar poporul a plecat de lângă cetate, fiecare la cortul său; iar Ioab s’a întors la rege, în Ierusalim.
23 Ioab era mai-mare peste toate oştile lui Israel, iar Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste Cheretieni şi Peletieni;
24 Adoram era peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;
25 Siva era secretar, Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;
26 de asemenea, şi Ira din Iair era preot al lui David.