1 Dacă faci bine, să ştii cui i-l faci
şi vei avea mulţumire pentru fapta ta cea bună. 2 Fă-i bine celui credincios şi vei afla răsplată;
dacă nu de la el, de la Cel-Preaînalt. 3 Nici un bine celui ce pururi se îndeletniceşte cu răul
şi nici celui ce nu face milostenie! 4 Dă-i celui credincios, dar nu-l ajuta pe cel păcătos! 5 Fă-i bine celui smerit,
dar nu-l ajuta pe cel păcătos;
ţine-i pâinea la tine,
nu i-o da, ca nu cumva să devină mai tare decât tine;
altminteri, vei afla un rău de două ori mai mare
pentru toate binefacerile pe care i le-ai făcut. 6 Că şi Cel-Preaînalt îi urăşte pe păcătoşi
şi-i va pedepsi pe cei nelegiuiţi. 7 Dă-i omului de bine, dar nu-l ajuta pe cel păcătos.

8 Prietenul nu se cunoaşte când îţi este bine, şi nu în duşmănie se ascunde duşmanul. 9 Când omului îi merge bine, duşmanii lui se întristează;
când îi merge rău, chiar şi prietenul îl lasă. 10 Niciodată să nu te încrezi în duşmanul tău;
că precum se cocleşte arama, aşa şi răutatea lui; 11 chiar când se umileşte şi umblă aplecat,
ţine-ţi inima trează şi fereşte-te de el;
fii cu el precum cel ce şterge oglinda
şi vei cunoaşte că rugina de pe el nu s’a dus. 12 Nu-l pune să stea lângă tine,
ca nu cumva să te împingă şi să-ţi ia locul;
să nu ţi-l pui de-a dreapta ta,
ca nu cumva să încerce să-ţi ia scaunul;
atunci, la urmă, vei înţelege cuvintele mele
şi te vei căi amintindu-ţi de cele ce ţi-am spus. 13 Cui îi va fi milă de descântătorul muşcat de şarpe
şi de toţi cei ce se înfruntă cu fiarele sălbatice? 14 Aşa e cel ce-şi face din păcătos un tovarăş
şi care se face părtaş la păcatele lui; 15 pentru o vreme rămâne cu tine,
dar, dacă te datini, nu se va opri. 16 Duşmanul are dulceaţă pe buze,
dar în inimă cugetă cum să te arunce în groapă;
duşmanul are lacrimi în ochi,
dar, dacă-i pică bine, nu se va sătura de sânge; 17 dacă te pândeşte ceva rău, îl vei afla acolo înaintea ta:
pretinzând că te ajută, îţi va săpa sub picioare,
va da din cap şi din mâini
şi, multe şuşotind, nu va face decât să-şi schimbe faţa.