19
1 Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi;
cel ce dispreţuieşte puţinul, puţin câte puţin sărăceşte.
2 Vinul şi femeile îi strică pe bărbaţii înţelepţi;
cel ce se lipeşte de desfrânate e şi mai de temut;
3 moliile şi viermii îl vor moşteni
şi omul netemător îşi va pierde viaţa.
4 Cel ce se încrede cu uşurinţă e un om slab de înger,
iar cel ce păcătuieşte, sufletului său îi face rău.
5 Cel ce se desfată cu răul va fi osândit,
6 cel ce urăşte vorbăria lunecă pe lângă rău.
7 Niciodată nu-i repeta altuia ce ţi s’a spus ţie,
că nu vei pierde nimic;
8 prieten sau duşman, nu spune nimănui
şi, cât să nu-ţi faci rău, nu da pe faţă;
9 te va asculta, se va păzi de tine
şi la o anume vreme, te va urî.
10 Ai auzit o vorbă?: să moară cu tine!;
fii liniştit: nu te va face să crapi!
11 Pentru o singură vorbă, nebunul e prins de chinuri,
aşa precum femeia care naşte prunc.
12 Săgeată înfiptă în coapsă,
aşa e o vorbă în pântecele nebunului.
13 Lămureşte-te cu prietenul tău: poate că n’a făcut nimic.
dar, dacă a făcut ceva. nu va mai face.
14 Lămureşte-te cu aproapele tău: poate că n’a spus nimic
şi, dacă totuşi a spus ceva, nu va începe din nou.
15 Lămureşte-te cu prietenul tău: vorba de rău nu-i rară.
dar nu da crezare la tot ce se spune.
16 E câte unul care-o scrânteşte. dar nu cu dinadinsul:
cine n’a greşit vreodată cu vorba?
17 Lămureşte-te cu aproapele tău înainte de a ameninţa
şi fă-i loc legii Celui-Preaînalt.
18 Frica de Domnul e începutul omeniei Lui,
iar înţelepciunea îi câştigă iubirea.
19 Cunoaşterea poruncilor Domnului e rânduiala vieţii;
cei ce fac după voia Lui culeg pomul nemuririi.
20 Toată înţelepciunea e frica de Domnul
şi’n toată înţelepciunea e plinirea legii.
21 Servul care-i spune stăpânului: „Nu fac ce mi-ai spus!”,
chiar dacă pe urmă o face. îl supără pe cel care-l hrăneşte.
22 Ştiinţa răului, nu aceasta e înţelepciunea;
înţelepciunea nu se află în sfatul păcătoşilor.
23 Există un soi de iscusinţă care e urâciune;
cel lipsit de înţelepciune e un nerod.
24 Mai bun e unul cu minte puţină dar cu frică [de Domnul]
decât unul doldora de pricepere, dar care calcă legea.
25 Există o iscusinţă subţire, dar totodată nedreaptă,
şi unul care foloseşte viclenia spre a-şi dobândi dreptatea.
26 E câte unul care merge încovoiat de întristare,
dar cu lăuntrul plin de vicleşug:
27 îşi ascunde faţa, se face că n”aude
şi, nebăgat în seamă, ţi se aruncă’n spate.
28 E câte unul prea slab spre a păcătui,
dar când îi vine bine, face rău.
29 Pe om îl cunoşti după cum arată;
pe înţelept îl cunoşti de cum dai cu ochii de el;
30 haina omului, dinţii când râde
şi călcătura omului arată ce e el.