29
Cel ce face milostenie îşi împrumută aproapele;
cel ce-i vine în ajutor păzeşte poruncile.
Împrumută-ţi aproapele când are el nevoie;
la rândul tău, înapoiază-i după cum v’aţi înţeles;
ţine-te de cuvânt şi fii cinstit cu el
şi’ntotdeauna vei afla ce-ţi trebuie.
Mulţi socotesc împrumutul ca pe un chilipir
şi le fac necazuri celor ce i-au ajutat.
Până să primească, pupă mâna celui care-i dă
şi de banii aceluia vorbeşte cu smerenie;
dar când trebuie să înapoieze, atunci tărăgănează,
vorbeşte ca un amărât şi pune vina pe împrejurări.
Dacă are noroc, cel ce l-a împrumutat primeşte banii pe jumătate
şi se uită la ei ca la o pleaşcă;
iar dacă nu, n’o să mai vadă nimic
şi-şi va face pe degeaba încă un duşman
care-i va răsplăti cu blesteme şi sudălmi
şi, în loc de cinste, nu-i dă decât dispreţ.
Mulţi sunt cei ce n’au vrut să împrumute, dar nu din răutate,
ci din teama de a fi păgubiţi pe degeaba.
Cu toate acestea, fii îngăduitor cu cel umil
şi nu-l face să tânjească după mila ta.
De dragul poruncii, sări în ajutorul săracului
şi, privind la sărăcia lui, nu-l lăsa cu mâinile goale.
10 Pierde-ţi banii pentru un frate sau un prieten;
că dacă ruginesc sub o piatră, îi pierzi pe degeaba.
11 Pune-ţi comoara după poruncile Celui-Preaînalt,
şi-ţi va folosi mai mult decât aurul.
12 În hambarele tale strânge-ţi milostenia,
că ea te va feri de tot răul;
13 mai mult decât un scut puternic, mai mult decât o lance grea,
în faţa duşmanului se va bate ea pentru tine.
14 Omul de bine se pune chezaş pentru aproapele său,
dar cel ce şi-a pierdut ruşinea îl lasă singur.
15 Nu uita binele pe care ţi l-a făcut chezaşul,
că el şi-a pus viaţa pentru tine.
16 Păcătosului nu-i pasă de bunurile chezaşului său,
nerecunoscătorul îl uită pe cel ce l-a scăpat de nevoi.
17 Chezăşia a sărăcit numeroşi înstăriţi
şi i-a purtat încoace şi încolo precum un val pe mare;
18 oameni puternici a scos afară din case
şi i-a făcut să rătăcească printre neamuri străine.
19 Păcătosul care se îmbie să fie chezaş
şi urmăreşte câştig, îşi îmbie osânda.
20 Ajută-ţi aproapele după puterea ta
şi ia aminte la tine însuţi, ca nu cumva să-ţi îmbii căderea.
21 În viaţă nu te poţi lipsi de apă, de pâine, de haină
şi de o casă care să-ţi fie adăpost.
22 Mai bună e viaţa săracului într’o colibă de bârne
decât mâncărurile scumpe într’o casă străină.
23 Că-i mult, că e puţin, fii mulţumit
şi nimeni din preajma ta nu te va arăta cu degetul.
24 Tristă e viaţa de a umbla din casă’n casă:
oriunde te opreşti, nu-ţi vei deschide gura;
25 dai de mâncat şi de băut ca să nu ai decât neplăceri
şi, pe deasupra, mai auzi şi vorbe amare:
26 „Vino, străinule, şi pune masa
şi, dacă ai ceva, dâ-mi să mănânc;
27 du-te, străinule, lasă locul unuia mai vrednic,
că-l aştept pe fratele meu şi-mi trebuie casa!”
28 Iată ce e greu de’ndurat pentru un om cu minte:
să-I certe ospeţia
şi să-l dojenească datornicul.