1 Cel ce face milostenie îşi împrumută aproapele;
cel ce-i vine în ajutor păzeşte poruncile. 2 Împrumută-ţi aproapele când are el nevoie;
la rândul tău, înapoiază-i după cum v’aţi înţeles; 3 ţine-te de cuvânt şi fii cinstit cu el
şi’ntotdeauna vei afla ce-ţi trebuie. 4 Mulţi socotesc împrumutul ca pe un chilipir
şi le fac necazuri celor ce i-au ajutat. 5 Până să primească, pupă mâna celui care-i dă
şi de banii aceluia vorbeşte cu smerenie;
dar când trebuie să înapoieze, atunci tărăgănează,
vorbeşte ca un amărât şi pune vina pe împrejurări. 6 Dacă are noroc, cel ce l-a împrumutat primeşte banii pe jumătate
şi se uită la ei ca la o pleaşcă;
iar dacă nu, n’o să mai vadă nimic
şi-şi va face pe degeaba încă un duşman
care-i va răsplăti cu blesteme şi sudălmi
şi, în loc de cinste, nu-i dă decât dispreţ. 7 Mulţi sunt cei ce n’au vrut să împrumute, dar nu din răutate,
ci din teama de a fi păgubiţi pe degeaba. 8 Cu toate acestea, fii îngăduitor cu cel umil
şi nu-l face să tânjească după mila ta. 9 De dragul poruncii, sări în ajutorul săracului
şi, privind la sărăcia lui, nu-l lăsa cu mâinile goale. 10 Pierde-ţi banii pentru un frate sau un prieten;
că dacă ruginesc sub o piatră, îi pierzi pe degeaba. 11 Pune-ţi comoara după poruncile Celui-Preaînalt,
şi-ţi va folosi mai mult decât aurul. 12 În hambarele tale strânge-ţi milostenia,
că ea te va feri de tot răul; 13 mai mult decât un scut puternic, mai mult decât o lance grea,
în faţa duşmanului se va bate ea pentru tine. 14 Omul de bine se pune chezaş pentru aproapele său,
dar cel ce şi-a pierdut ruşinea îl lasă singur. 15 Nu uita binele pe care ţi l-a făcut chezaşul,
că el şi-a pus viaţa pentru tine. 16 Păcătosului nu-i pasă de bunurile chezaşului său,
nerecunoscătorul îl uită pe cel ce l-a scăpat de nevoi. 17 Chezăşia a sărăcit numeroşi înstăriţi
şi i-a purtat încoace şi încolo precum un val pe mare; 18 oameni puternici a scos afară din case
şi i-a făcut să rătăcească printre neamuri străine. 19 Păcătosul care se îmbie să fie chezaş
şi urmăreşte câştig, îşi îmbie osânda. 20 Ajută-ţi aproapele după puterea ta
şi ia aminte la tine însuţi, ca nu cumva să-ţi îmbii căderea.

21 În viaţă nu te poţi lipsi de apă, de pâine, de haină
şi de o casă care să-ţi fie adăpost. 22 Mai bună e viaţa săracului într’o colibă de bârne
decât mâncărurile scumpe într’o casă străină. 23 Că-i mult, că e puţin, fii mulţumit
şi nimeni din preajma ta nu te va arăta cu degetul. 24 Tristă e viaţa de a umbla din casă’n casă:
oriunde te opreşti, nu-ţi vei deschide gura; 25 dai de mâncat şi de băut ca să nu ai decât neplăceri
şi, pe deasupra, mai auzi şi vorbe amare: 26 „Vino, străinule, şi pune masa
şi, dacă ai ceva, dâ-mi să mănânc; 27 du-te, străinule, lasă locul unuia mai vrednic,
că-l aştept pe fratele meu şi-mi trebuie casa!” 28 Iată ce e greu de’ndurat pentru un om cu minte:
să-I certe ospeţia
şi să-l dojenească datornicul.