41
1 O, moarte, cât de amară îţi este amintirea
la omul care trăieşte paşnic în bunurile sale, la omul fără griji, care sporeşte’n toate şi care încă mai poate gusta dumicatul!
2 O, moarte, cât de binevenită îţi este hotărârea
la omul nevoiaş şi sleit de puteri,
la bătrânul împovărat de ani, chinuit de griji,
nemulţumit, la capătul răbdării!
3 Nu te teme de hotărârea morţii;
gândeşte-te la înaintaşii şi la urmaşii tăi;
4 e legea dată de Domnul pentru fiece trup;
la ce bun să te împotriveşti bunului plac al Celui-Preaînalt?
Că trăieşti zece ani, o sută sau o mie,
în groapă nimeni nu te mustră c’ai fi trăit prea mult…
5 Copiii păcătoşilor devin copii urâcioşi,
care bântuie casele nelegiuiţilor.
6 Moştenirea copiilor păcătoşilor se duce de râpă,
iar ocara se prelungeşte în urmaşii lor.
7 Un tată nelegiuit e ocărât de propriii săi copii,
că de la el le vine ocara.
8 Vai vouă, oameni nelegiuiţi,
că aţi părăsit legea Dumnezeului Celui-Preaînalt!;
9 la naştere, vă naşteţi pentru blestem,
la moarte, pentru voi va fi blestemul.
10 Tot ce vine din pământ, în pământ se duce;
aşa-i şi cu nelegiuiţii: din blestem, în nimicire.
11 Jale e omul în trupul său,
iar numele blestemat al păcătoşilor se va stinge.
12 Ai grijă de numele tău, că el îţi va rămâne
mai mult decât o mie de averi în aur.
13 O viaţă fericită durează un anumit număr de zile,
dar un nume de cinste rămâne pe’ntotdeauna.
14 Fiilor, păstraţi-mi în pace învăţătura:
Înţelepciunea tăinuită e comoară de nevăzut:
cui îi poate fi de folos?
15 Mai bun e omul care-şi ascunde prostia
decât cel ce-şi ascunde înţelepciunea.
16 Aşadar, ruşinaţi-vă după cum vă spun eu,
că nu orice fel de ruşine e la locul ei şi nu toate îşi au preţ întru totul.
17 Ruşinează-te de desfrânare, în faţa tatălui şi a mamei,
de minciună, în faţa celui mare şi a celui puternic;
18 de greşală, în faţa judecătorului şi a dregătorului;
de nelegiuire, în faţa adunării poporului;
19 de nedreptate, în faţa fârtatului şi a prietenului;
de furt, în faţa oamenilor cu care trăieşti.
20 În faţa adevărului lui Dumnezeu şi a Legământului Său:
[ruşinează-te] să-ţi întinzi coatele pe masă,
21 să înjuri când primeşti sau când dai,
să nu le răspunzi celor ce te salută,
22 să-ţi opreşti privirea pe o desfrânată,
să-ţi întorci faţa dinspre unul de-ai tăi,
23 să-ţi însuşeşti partea altuia sau darul ce i s’a făcut,
să furi din ochi o femeie cu bărbat,
24 să ai prea mult de-a face cu slujnica acestuia,
– nu te apropia de patul ei! –,
25 să ai vorbe de ocară pentru prietenii tăi
– nu mustra după ce ai dat! –,
26 să mai spui o dată ceea ce ai mai spus
şi să dezvălui tainele.
27 Atunci vei cunoaşte adevărata ruşine
şi vei afla har în faţa a tot omul.