2 Timotei
1
1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu după făgăduinţa vieţii care este’n Hristos Iisus,
2 lui Timotei, iubitului fiu: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru!
3 Când zi şi noapte ne’ncetat te pomenesc în rugăciunile mele, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pe Care din strămoşi Îl slujesc în conştiinţă curată.
4 Aducându-mi aminte de lacrimile tale, cu dor doresc să te văd ca să mă umplu de bucurie.
5 Plin sunt şi de amintirea neprefăcutei credinţe care este’n tine, aceea care mai întâi s’a sălăşluit în bunica ta Loida şi’n maica ta Eunichi şi despre care sunt încredinţat că e şi’n tine.
6 E pricina pentru care te îndemn să reînsufleţeşti harul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.
7 Că Dumnezeu nu ne-a dat duh de temere, ci de putere şi de iubire şi de minte’nţeleaptă.
8 Aşadar, nu te ruşina de mărturisirea asupra Domnului nostru, nici de mine, înlănţuitul Său, ci fii părtaş la suferinţă pentru Evanghelie, potrivit puterii lui Dumnezeu
9 Care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci potrivit planului Său şi harului dat nouă întru Hristos Iisus mai înainte de timpurile veşnice,
10 dar care acum s’a vădit prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelia
11 pentru care am fost eu pus propovăduitor şi apostol şi învăţător al neamurilor.
12 Pentru care pricină şi îndur aceste suferinţe; dar nu mă ruşinez, fiindcă ştiu în Cine mi-am pus credinţa; şi sunt încredinţat că puternic este El să păzească vistieria pe care mi-a încredinţat-o până la Ziua aceea.
13 Întipăreşte-ţi în minte cuvintele sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, în credinţa şi’n iubirea cea întru Hristos Iisus.
14 Păzeşte vistieria cea bună ce ţi-a fost încredinţată prin Duhul Sfânt Care locuieşte’ntru noi.
15 Tu ştii că toţi cei din Asia s’au lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen.
16 Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m’a însufleţit, iar de lanţurile mele nu s’a ruşinat;
17 dimpotrivă, de’ndată ce-a venit în Roma, cu multă osârdie m’a căutat şi m’a găsit.
18 Să-i dea Domnul ca’n Ziua aceea să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult m’a slujit el în Efes, tu o ştii prea bine.