1 O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului, – pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
2 Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei?
3 Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup?
4 Aţi pătimit atâtea în zadar? – dacă a fost în zadar, cu adevărat.
5 Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinţei?
6 Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate.
7 Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.
8 Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credinţă, dinainte a binevestit lui Avraam: «Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile».
9 Deci cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
10 Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: «Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă».
11 Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece «dreptul din credinţă va fi viu».
12 Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: «Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn».
14 Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului.
15 Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva.
16 Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: «şi urmaşilor», – ca de mai mulţi, – ci ca de unul singur: «şi Urmaşului tău», Care este Hristos.
17 Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa.
18 Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă.
19 Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
20 Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
21 Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege.
22 Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred.
23 Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere.
24 Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
25 Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
27 Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.