1 După trecere de mai multe zile, a fost cuvântul Domnului către Ilie în anul al treilea, zicând: «Du-te şi te arată lui Ahab şi Eu voi da ploaie pe pământ!»
2 Şi a plecat Ilie să se arate lui Ahab, în Samaria fiind foamete mare.
3 Atunci a chemat Ahab pe Obadia, mai-marele curţii şi Obadia era un om foarte temător de Dumnezeu;
4 Căci când Izabela a ucis pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci şi i-a ascuns: cincizeci într-o peşteră şi cincizeci în alta şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă.
5 Şi a zis Ahab către Obadia: «Du-te prin ţară la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele, poate să găsim undeva iarbă, ca să ne hrănim caii, catârii şi să nu prăpădim vitele».
6 Atunci şi-au împărţit între ei ţara ca s-o cutreiere: Ahab a apucat singur pe un drum, iar Obadia a apucat singur pe altul.
7 Când Obadia mergea pe drum, iată i-a ieşit înainte Ilie. Obadia l-a cunoscut şi a căzut cu faţa la pământ, zicând: «Oare tu eşti domnul meu, Ilie?»
8 Iar acela i-a zis: «Eu sunt; du-te şi spune domnului tău: Ilie este aici!»
9 Obadia însă a zis: «Cu ce am greşit eu de dai pe robul tău pe mâna lui Ahab, ca să mă omoare?
10 Viu este Domnul Dumnezeul tău! Nu este popor şi împărăţie la care să nu fi trimis domnul meu ca să te caute. Şi când i s-a spus că nu eşti acolo, a pus pe acea împărăţie şi pe acel popor să jure că nu te-a găsit pe tine.
11 Iar acum zici: Du-te şi spune domnului tău: Ilie este aici!
12 Gând voi pleca de la tine, Duhul Domnului are să te ducă cine ştie unde şi dacă mă voi duce şi voi spune lui Ahab de tine şi apoi el nu te va găsi, mă va ucide pe mine; iar robul tău este temător de Dumnezeu din tinereţile mele.
13 Oare nu ţi s-a spus, domnul meu, ce am făcut eu când Izabela a ucis pe proorocii Domnului, în ce chip am ascuns o sută de oameni, prooroci ai Domnului: cincizeci de inşi într-o peşteră şi cincizeci de inşi în alta şi acolo i-am hrănit cu pâine şi cu apă?
14 Tu zici: «Du-te, spune domnului tău: «Ilie este aici». «Vrei să mă ucidă?»
15 Şi a zis Ilie: «Viu este Domnul Savaot Căruia Îi slujesc. Astăzi mă voi arăta lui Ahab!»
16 Şi a plecat Obadia în întâmpinarea lui Ahab şi i-a spus de aceasta. Şi a venit Ahab în întâmpinarea lui Ilie.
17 Când a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: «Tu eşti oare cel ce aduci nenorociri peste Israel?»
18 Iar Ilie a zis: «Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi mergeţi după baali.
19 Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal şi cu cei patru sute de prooroci ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei».
20 Şi a trimis Ahab pe toţi fiii lui Israel şi a luat pe toţi proorocii în muntele Carmel.
21 Atunci s-a apropiat Ilie de tot poporul şi a zis: «Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi aceluia». Poporul însă n-a răspuns nimic.
22 Şi a zis Ilie către popor: «Prooroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni şi prooroci ai Aşerei patru sute.
23 Daţi-ne doi viţei; el să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face.
24 Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Şi Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu». Şi a răspuns tot poporul: «Bine ai grăit!»
25 Şi a zis Ilie proorocilor lui Baal: «Să vă alegeţi un viţel şi să-l pregătiţi voi înainte, căci sunteţi mai mulţi şi să chemaţi numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceţi».
26 Şi au luat ei viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: «Baale, auzi-ne!» Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră.
27 Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei şi zicea: «Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!»
28 Şi ei strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci, până ce curgea sânge.
29 Trecuse acum de amiază şi ei s-au zbuciumat mereu până la timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire. Atunci a zis Ilie Tesviteanul către proorocii lui Baal: «Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi săvârşesc şi eu jertfa mea!» şi s-au dat la o parte.
30 Atunci a zis Ilie către popor: «Apropiaţi-vă de mine!» Şi s-a apropiat tot poporul de el. Şi a făcut jertfelnicul Domnului ce fusese dărâmat;
31 A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: «Israel va fi numele tău!»
32 Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă,
33 A aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a pus pe el.
34 Şi a zis: «Umpleţi patru cofe cu apă şi le turnaţi peste jertfa arderii de tot şi peste lemne!» Şi au făcut aşa. Apoi a zis: «Faceţi aceasta a doua oară!» Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a zis: «Faceţi aşa şi a treia oară!»
35 Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de apă.
36 Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: «Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău.
37 Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!»
38 Şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ.
39 Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: «Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!»
40 Iar Ilie le-a zis: «Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!» Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo.
41 Apoi a zis Ilie către Ahab: «Du-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie!»
42 Şi a plecat Ahab să mănânce şi să bea; iar Ilie s-a suit în vârful Carmelului şi s-a aplecat ta pământ până a atins genunchii au faţa sa.
43 Şi a zis ucenicului său: «Du-te şi te uită spre mare!» Şi s-a dus el şi s-a uitat şi a zis: «Nu văd nimic!» El i-a zis: «Du-te şi fă aceasta de şapte ori».
44 Iar a şaptea oară a zis: «Iată se ridică din mare un nor cât o palmă». Iar Ilie a zis: «Du-te şi spune lui Ahab: Înhamă şi fugi, ca să nu te apuce ploaia!»
45 Şi pe când grăbea el, cerul s-a întunecat de nori şi s-a pornit vijelie şi ploaie mare. Iar Ahab, suindu-se în căruţă, s-a dus la Izreel.
46 Iar mâna Domnului a fost peste Ilie, care, încingându-şi mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab, până la Izreel.