1 După moartea lui Ahab, Moabul s-a răzvrătit împotriva lui Israel.
2 Iar Ohozia, căzând printre gratiile foişorului său cel din Samaria, s-a îmbolnăvit şi a trimis soli şi le-a zis: «Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului: Mă voi însănătoşi eu oare din boala aceasta?» şi aceştia s-au dus să întrebe.
3 Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie Tesviteanul: «Scoală şi ieşi înaintea trimişilor regelui Samariei şi le spune: Au doară în Israel nu este Dumnezeu, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
4 De aceea aşa zice Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei mai coborî, ci vei muri». Şi s-a dus Ilie şi le-a spus.
5 Atunci s-au întors solii la Ohozia şi acesta le-a zis: «De ce v-aţi întors?»
6 Iar ei i-au răspuns: «Ne-a ieşit înainte un om şi ne-a zis: Întoarceţi-vă şi vă duceţi la regele care v-a trimis şi-i spuneţi: Aşa zice Domnul: Au doar nu este în Israel Dumnezeu, de trimiţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai coborî din patul în care te-ai suit, ci vei muri».
7 Iar regele le-a zis: «Ce înfăţişare avea omul acela care v-a ieşit înainte şi v-a grăit cuvintele acestea?»
8 Şi ei i-au răspuns: «Omul acela este păros peste tot şi încins peste mijloc cu o cingătoare de curea». A zis regele: «Acela este Ilie Tesviteanul».
9 Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai lui; şi acesta a venit la el, când Ilie sta pe vârful muntelui şi i-a zis: «Omul lui Dumnezeu, regele îţi zice: «Coboară-te!»
10 Iar Ilie a răspuns: «De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!» Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
11 Apoi a trimis regele la el altă căpetenie cu alţi cincizeci. Acesta i-a zis: «Omul lui Dumnezeu, aşa a zis regele: Coboară-te degrabă!»
12 Şi răspunzând, Ilie i-a zis: «De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!» şi s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a ars pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
13 Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: «Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!
14 Iată s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor; acum însă să nu fie sufletul meu trecut cu vederea de ochii tăi!»
15 Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie: «Du-te cu el şi nu te teme de el!» Şi s-a sculat Ilie şi s-a dus cu el la rege.
16 Şi a zis către el: «Aşa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri».
17 Şi apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit Ilie. Şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fratele lui Ohozia, în anul al doilea al lui Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei, căci Ohozia nu avea fecior.
18 Celelalte fapte pe care le-a făcut Ohozia sunt scrise în cartea cronicilor regilor lui Israel.