2
1 În vremea când Domnul a vrut să înalţe pe Ilie în vârtej de vânt la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal.
2 Şi Ilie a zis către Elisei: «Stai aici, căci Dumnezeu mă trimite la Betel. Iar Elisei a zis: «Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur». Şi s-au dus amândoi la Betel.
3 Şi au ieşit fiii proorocilor cei din Betel la Elisei şi au zis către el: «Ştii oare că astăzi Domnul va să ridice pe stăpânul tău deasupra capului tău?» Şi el a zis: «Ştiu şi eu, dar tăceţi!»
4 Atunci Ilie a zis către el: «Elisei, rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Ierihon». Iar Elisei a zis: «Cât este de adevărat că Domnul este viu şi viu este şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!»
5 Şi au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii proorocilor cei din Ierihon de Elisei şi i-au zis: «Ştii oare că Domnul ia pe stăpânul tău şi-l înalţă deasupra capului tău?» Şi el a răspuns: «Ştiu şi eu, dar tăceţi!»
6 A zis Ilie: «Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!» Iar Elisei a răspuns: «Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!»
7 Şi s-au dus amândoi; s-au dus şi cincizeci din fiii proorocilor şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan.
8 Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat.
9 Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: «Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine». Iar Elisei a zis: «Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!»
10 Răspuns-a Ilie: «Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi».
11 Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.
12 Iar Elisei se uita şi striga: «Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!» Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.
13 Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului.
14 Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: «Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?» Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.
15 Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: «Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!» Şi au ieşit înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ, zicându-i:
16 «Iată, la noi, robii tăi, se află cincizeci de oameni voinici; să se ducă să caute pe stăpânul tău, poate l-a dus Duhul Domnului şi l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale». Iar el a zis: «Să nu-i trimiteţi!»
17 Ei însă au stăruit mult pe lângă el şi el, văzând că nu poate scăpa de ei, le-a zis: «Trimiteţi-i!» Şi au trimis ei cincizeci de oameni şi au căutat trei zile şi nu l-au găsit;
18 Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea aceea, a zis către ei Elisei: «Nu v-am spus eu să nu vă duceţi?»
19 Iar locuitorii cetăţii aceleia au zis către Elisei: «Iată aşezarea cetăţii acesteia este bună, după cum poate vedea şi stăpânul nostru, dar apa nu este bună şi pământul este neroditor».
20 Şi el a zis: «Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi sare în ea!»
21 Şi i-au adus şi a ieşit el la fântâna de apă şi, aruncând sarea în ea, a zis: «Aşa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă şi nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire».
22 Şi s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a spus Elisei.
23 De acolo s-a dus el la Betel. Şi cum mergea pe drum, au ieşit din cetate nişte copii şi s-au apucat să râdă de al zicând: «Hai, pleşuvule, hai!»
24 Iar el, întorcându-se şi văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieşind din pădure doi urşi, au sfâşiat din ei patruzeci şi doi de copii.
25 De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a întors în Samaria.