1 În vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga către Elisei, zicând: «Robul tău, bărbatul meu a murit şi tu ştii că robul tău era om cu temere de Domnul. Acum însă iată că au venit datornicii să ia robi pe amândoi fiii mei!»
2 Elisei însă i-a zis: «Ce să-ţi fac? Spune-mi ce ai tu în casă?» Iar ea a răspuns: «Roaba ta n-are în casă nimic, afară de un vas cu untdelemn».
3 A zis Elisei: «Mergi şi împrumută vase din altă parte, pe la toţi vecinii tăi.
4 Ia vase goale cât de multe şi apoi intră şi-ţi încuie uşa după tine şi după fiii tăi; apoi toarnă untdelemn în toate vasele acelea şi pe cele pline dă-le la o parte».
5 Şi ducându-se ea de la dânsul a încuiat uşa după sine şi după fiii săi; şi aceştia îi dădeau vasele şi ea le umplea.
6 Iar dacă s-au umplut vasele, a zis ea către fiul său: «Mai dă-mi un vas». El însă a zis: «Nu mai sunt vase». Şi untdelemnul a încetat să curgă.
7 Şi venind, ea a spus omului lui Dumnezeu, iar acesta a zis: «Du-te şi vinde untdelemnul şi-ţi plăteşte datoriile tale, iar cu ceea ce va rămâne, cu aceea vei trăi tu cu fiii tăi».
8 Într-una din zile a venit Elisei la Şunem şi acolo o femeie bogată l-a poftit la masă şi după aceea, ori de câte ori trecea pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce.
9 Şi a zis aceasta către bărbatul său: «Eu ştiu că omul lui Dumnezeu care trece mereu pe aici este sfânt;
10 Să-i facem dar un mic foişor sus şi să-i punem acolo un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic şi, când va veni pe la noi, să se ducă acolo».
11 Venind deci Elisei într-o zi acolo şi intrând în foişor, s-a culcat acolo.
12 Şi a zis către Ghehazi, sluga sa: «Cheamă pe Şunamiteanca aceasta!» Şi a chemat-o şi ea a stat înaintea lui.
13 Apoi a zis lui Ghehazi: «Zi-i: Iată tu te îngrijeşti atâta de noi. Ce să-ţi facem? Nu cumva ai nevoie să vorbim pentru tine cu regele sau cu căpetenia oştirii?» Iar ea a zis: «Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul poporului meu».
14 Zis-a iarăşi Elisei către Ghehazi: «Atunci ce să-i fac?» Iar Ghehazi a răspuns: «Iată, n-are nici un copil şi bărbatul ei este bătrân».
15 Şi a zis Elisei: «Cheam-o încoace!» Şi a chemat-o şi ea a stat în uşă.
16 Iar Elisei a zis: «La anul pe vremea asta vei ţine în braţe un fiu». Ea a răspuns: «Nu, omule al lui Dumnezeu şi stăpânul meu, nu amăgi pe roaba ta!»
17 Dar femeia aceea a zămislit şi în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei.
18 Crescând acel copii, s-a dus întruna din zile la tatăl său, la secerători.
19 Şi a zis către tatăl său: «Vai, mă doare capul!» Iar acesta a zis către o slugă: «Du-l la mama lui!»
20 Şi l-a luat şi l-a dus la mama lui. Şi a stat pe braţele ei până la amiază şi a murit.
21 Atunci ea s-a dus şi l-a pus în patul omului lui Dumnezeu şi l-a încuiat acolo şi a ieşit.
22 Apoi a chemat pe bărbatul său şi a zis: «Trimite-mi o slugă şi o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu şi mă întorc îndată».
23 Bărbatul a zis: «De ce să te duci la el? Astăzi nu este nici lună nouă, nici zi de odihnă». Ea a zis: «Fii pe pace!»
24 Şi punând şaua pe asină, a zis către sluga sa: «Ia-o şi porneşte, dar să nu mă opreşti din mers până nu-ţi voi spune eu!»
25 Şi pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Şi când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghehazi: «Asta este şunamiteanca aceea!
26 Aleargă întru întâmpinarea ei şi întreab-o: Eşti sănătoasă? Şi bărbatul tău e sănătos? Şi copilul tău e sănătos?»
27 Şi ea a răspuns: «Sunt sănătoşi!» Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghehazi a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: «Las-o, căci este cu sufletul amărât şi Domnul a ascuns aceasta de mine şi nu mi-a arătat».
28 Iar ea a zis: «Au cerut-am eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu oare, nu amăgi pe roaba ta?»
29 Atunci Elisei a zis către Ghehazi: «Încinge-ţi mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta şi du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bună ziua, să nu-i răspunzi, şi să pui toiagul meu pe faţa copilului!»
30 Iar mama copilului a zis: «Pe cât este de adevărat că Domnul este viu, cum este viu şi sufletul tău, tot aşa este de adevărat că nu te voi lăsa!»
31 Atunci el s-a sculat şi s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi a ieşit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: «Copilul nu se trezeşte!»
32 Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său.
33 Şi după ce a intrat, a încuiat uşa după sine şi s-a rugat Domnului.
34 Apoi s-a ridicat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus buzele sale pe buzele lui şi ochii săi pe ochii lui şi palmele sale pe palmele lui şi s-a întins pe el şi a încălzit trupul copilului.
35 Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foişor înainte şi înapoi. După aceea s-a dus şi s-a întins iar peste copil. Şi a strănutat copilul de şapte ori şi şi-a deschis copilul ochii.
36 Atunci a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: «Cheamă pe şunamiteanca aceea!» Şi acela a chemat-o şi, venind ea, i-a zis: «Ia-ţi copilul!»
37 Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Apoi şi-a luat copilul şi a ieşit.
38 Iar Elisei s-a întors la Ghilgal şi era foamete în pământul acela şi fiii proorocilor şedeau înaintea lui. Şi a zis Elisei slugii sale: «Pune căldarea cea mare şi fierbe ceva pentru fiii proorocilor».
39 Iar unul dintr-înşii, ieşind la câmp să adune verdeţuri, a găsit o buruiană sălbatică, agăţătoare, a cules din ea roade o poală plină şi, venind, le-a aruncat în căldarea cu fiertură, fără să le cunoască.
40 Apoi le-a dat să mănânce. Dar îndată ce au început a mânca, au strigat: «Omul lui Dumnezeu, în căldare este moarte!» şi n-au mai putut să mănânce.
41 Iar el a zis: «Aduceţi făină!» Şi a presărat-o în căldare şi a zis către Ghehazi: «Dă oamenilor să mănânce!» şi n-a mai rămas în căldare nimic vătămător.
42 Tot pe atunci a venit un om din Baal-Şalişa şi a adus omului lui Dumnezeu pârgă de pâine douăzeci de pâini de orz şi grăunţe proaspete de grâu într-un săcuşor. Elisei a zis: «Daţi oamenilor să mănânce!»
43 Iar sluga sa a zis: «Ce să dau eu de aici la o sută de oameni?» Zis-a Elisei: «Dă oamenilor să mănânce; căci aşa zice Domnul: Se vor sătura şi va mai şi rămâne».
44 Şi a dat şi s-au săturat şi a mai rămas, după cuvântul Domnului.