51
1 Ce te făleşti întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug.
2 Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.
3 Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!
4 Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârşit, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina ta din pământul celor vii.
5 Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor râde şi vor zice: «Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,
6 Ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa».
7 Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului.
8 Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi aştepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioşilor Tăi.