21
1 După aceea a mers David în Nobe, la preotul Ahimelec şi s-a mixat Ahimelec la întâlnirea cu David şi i-a zis: «De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?»
2 Iar David a răspuns preotului Ahimelec: «Regele mi-a încredinţat o taină şi mi-a zis: Să nu ştie nimeni pentru ce te-am trimis şi ce însărcinare ţi-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un loc anumit.
3 Dă-mi dar ce ai la îndemână, vreo cinci pâini, sau ce se va găsi!»
4 Preotul însă a răspuns lui David şi i-a zis: «Pâine obişnuită n-am la îndemână, dar este pâine sfinţită; dacă oamenii tăi s-au înfrânat de la femei, pot să mănânce».
5 Iar David a răspuns preotului şi i-a zis: «Femei n-am avut cu noi nici ieri, nici alaltăieri, de când am plecat, şi vasele (trupurile) oamenilor sunt curate; deşi călătoria nu este după orânduială religioasă, pâinea va rămâne curată în vasele (trupurile) lor».
6 Şi i-a dat preotul pâinea sfinţită, căci nu avea altă pâine, afară de pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la faţa Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete.
7 În ziua aceea se afla acolo înaintea Domnului unul din slujitorii lui Saul, cu numele Doeg, idumeu, căpetenia păstorilor lui Saul.
8 Şi a zis David către Ahimelec: «N-ai cumva la îndemână vreo suliţă sau vreo sabie? Căci eu nu mi-am luat nici sabia, nici altă armă, deoarece porunca regelui a fost grabnică».
9 Preotul însă a răspuns: «Iată sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis în Valea Stejarului; ea este învelită într-o haină, după efod; de vrei, ia-o; alta afară de aceea n-am aici». David a răspuns: «Ca ea nu mai este alta, dă-mi-o!» şi i-a dat-o.
10 Apoi David s-a sculat şi a fugit în aceeaşi zi de la faţa lui Saul şi a mers şi s-a dus la Achiş, regele din Gat.
11 Iar slugile lui Achiş au zis acestuia: «Oare nu este acesta David, regele ţării aceleia, şi nu lui oare i se cânta în cor şi se zicea: «Saul a biruit mii, iar David zeci de mii?»
12 David a pus cuvintele acestea la inimă şi s-a temut tare de Achiş, regele din Gat,
13 Şi s-a prefăcut nebun înaintea ochilor lui, făcând năzdrăvănii şi scriind pe uşi; mergea în mâini şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.
14 Atunci a zis Achiş robilor săi: «Nu vedeţi că este un om nebun? La ce l-aţi adus la mine?
15 N-am eu destui nebuni? De ce l-aţi adus şi pe acesta să se schimonosească înaintea mea? Nu cumva vreţi să intre în casă la mine?»