1 În vremea aceea şi-au adunat Filistenii oştirea pentru război, ca să se bată cu Israel. Deci a zis Achiş către David: «Ştiut să-ţi fie că ai să mergi cu mine la război şi tu şi oamenii tăi».
2 Iar David a răspuns lui Achiş: «Acum ai să afli ce are să facă robul tău». Şi a zis Achiş lui David: «De aceea te şi fac eu paznicul capului meu pentru totdeauna».
3 Murind Samuel, l-a plâns tot Israelul şi l-au îngropat în Rama, cetatea lui. Saul însă izgonise pe cei ce chemau morţii şi pe ghicitori din ţară.
4 S-au adunat deci Filistenii şi s-au dus de şi-au aşezat tabăra la Şunem; şi-a adunat şi Saul tot poporul lui Israel şi şi-a aşezat tabăra pe Ghilboa.
5 Văzând însă Saul tabăra Filistenilor, s-a spăimântat şi s-a tulburat tare inima lui.
6 Şi a întrebat Saul pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici în vis, nici prin Urim, nici prin prooroci.
7 Atunci Saul a zis slugilor sale: «Căutaţi-mi o femeie vrăjitoare, ca să merg la ea s-o întreb». Iar slugile i-au răspuns: «Este aici în Endor o femeie vrăjitoare».
8 Apoi şi-a dezbrăcat Saul hainele sale şi a îmbrăcat altele şi s-a dus el însuşi cu doi oameni şi au venit la femeie noaptea; şi i-a zis Saul: «Rogu-te, ghiceşte-mi chemând un mort şi scoate-mi pe cine îţi voi spune eu!»
9 Dar femeia i-a răspuns: «Tu ştii ce a făcut Saul, cum a alungat el din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori. Pentru ce dar întinzi tu cursă sufletului meu spre pieirea mea?»
10 Şi s-a jurat Saul pe Domnul, zicând: «Viu este Domnul, nu vei suferi nici un necaz pentru fapta aceasta».
11 Atunci femeia a întrebat: «Pe cine să-ţi scot?» Răspuns-a el: «Pe Samuel să mi-l scoli!»
12 Când a văzut femeia pe Samuel, a răcnit tare. Apoi întorcându-se femeia către Saul, a zis: «Pentru ce m-ai amăgit? Tu eşti Saul».
13 I-a zis regele: «Nu te teme. Spune-mi ce vezi?» Şi răspunzând, femeia a zis: «Văd parcă un dumnezeu, ieşind din pământ».
14 «Ce înfăţişare are?» a întrebat-o regele. Ea a răspuns: «Iese din pământ un bărbat foarte bătrân, îmbrăcat cu o haină lungă». Atunci a cunoscut Saul că acela este Samuel şi a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat.
15 A zis Samuel către Saul: «Pentru ce mă tulburi, ca să ies?» Iar Saul a răspuns: «Îmi este tare greu; Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S-a depărtat de mine şi nu-mi mai răspunde nici prin prooroci, nici în vis, nici în vedenie; de aceea te-am chemat, ca să mă înveţi ce să fac».
16 A zis Samuel: «La ce mă mai întrebi pe mine, dacă Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău?
17 Domnul face ceea ce a grăit prin mine: Va lua Domnul domnia din mâinile tale şi o va da lui David, aproapele tău.
18 Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului şi n-ai împlinit iuţimea mâniei Lui asupra lui Amalec, de aceea Domnul face aceasta cu tine acum.
19 Şi va da Domnul pe Israel împreună cu tine în mâinile Filistenilor; mâine tu şi fiii tăi veţi fi cu mine şi tabăra lui Israel o va da Domnul în mâinile Filistenilor».
20 Atunci Saul a căzut deodată cu tot trupul său la pământ, căci se spăimântase grozav de cuvintele lui Samuel; afară de aceasta şi puterile îl părăsiseră, căci nu mâncase pâine toată ziua aceea şi toată noaptea.
21 Şi s-a apropiat femeia aceea de Saul şi văzând că este tare înspăimântat, a zis: «Iată roaba ta a ascultat glasul tău şi şi-a pus viaţa în primejdie şi a împlinit porunca ce i-ai dat.
22 Rogu-te dar acum, ascultă şi tu glasul roabei tale; îţi voi aduce o bucăţică de pâine; mănâncă, să prinzi putere, ca să pleci la drum».
23 Dar el n-a voit, ci a zis: «Nu voi mânca!» Şi au început slugile lui să-l îndemne, precum şi femeia; şi el a ascultat glasul lor şi s-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat.
24 Iar femeia avea la casa ei şi un viţel îngrăşat şi s-a grăbit să-l taie; apoi, luând făină, a frământat şi a copt azime.
25 Şi a pus înaintea lui Saul şi slugilor lui şi ei au mâncat; apoi s-au sculat şi au plecat în aceeaşi noapte.