1 Atunci a numărat David pe oamenii care erau cu el şi a pus căpetenii peste sute şi căpetenii peste mii.
2 Şi a trimis David pe oamenii săi: a treia parte sub comanda lui Ioab, a treia parte sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi a treia parte sub comanda lui Itai Gateul. Şi a zis regele către oameni: «Şi eu însumi voi merge cu voi».
3 «Să nu mergi; i-au zis oamenii, că noi chiar de vom fugi, nu se va tine seamă de aceasta; şi chiar de ar muri jumătate din noi, de asemenea nu se va ţine seamă; iar tu singur eşti cât noi, zece mii. Deci pentru noi este mai bine ca tu să ne dai ajutor din cetate!»
4 «Ce vi se pare că este bine, a răspuns regele, aceea voi face». Atunci a stat regele la poartă şi a ieşit tot poporul rânduit pe sute şi pe mii.
5 Apoi regele a dat poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai şi le-a zis: «Să-mi cruţaţi pe băiatul Abesalom!» Şi tot poporul a auzit cum a poruncit regele tuturor căpeteniilor pentru Abesalom.
6 Au ieşit deci oamenii la câmp în întâmpinarea Israeliţilor, şi s-a dat bătălia în pădurea lui Efraim.
7 Acolo a fost în ziua aceea bătălie mare; poporul israelit a fost înfrânt de robii lui David, căzând ucişi douăzeci de mii de oameni.
8 Lupta s-a întins în tot ţinutul acela şi pădurea a mâncat în ziua aceea mai mulţi oameni decât a doborât sabia.
9 Când s-a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catâr. Când catârul a fugit cu el pe sub crăcile unui stejar mare, părul lui Abesalom s-a încurcat în crengile stejarului şi el a rămas spânzurat în văzduh, iar catârul de sub el s-a dus înainte.
10 Atunci cineva a văzut aceasta şi a spus lui Ioab, zicând: «Iată, am văzut pe Abesalom spânzurat de un stejar».
11 «Dacă l-ai văzut, a zis Ioab către omul care-i adusese vestea, de ce nu l-ai doborât acolo, la pământ? ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi o cingătoare!»
12 «De mi-ai fi pus în mână şi o mie de sicli de argint, a răspuns acela lui Ioab, nici atunci nu mi-aş fi ridicat mâna asupra fiului regelui, căci în auzul nostru ţi-a poruncit regele ţie şi lui Abişai şi lui Itai şi a zis: «Cruţaţi-mi pe băiatul Abesalom!»
13 Şi dacă eu însumi aş fi făcut altfel cu primejdia vieţii mele, aceasta nu s-ar fi putut ascunde de rege şi tu singur te-ai fi ridicat asupra mea».
14 «N-am la ce să mai zăbovesc cu tine», a zis Ioab. Apoi a luat în mână trei săgeţi şi le-a înfipt în inima lui Abesalom, care era încă viu în crengile stejarului.
15 Apoi au împresurat pe Abesalom zece tineri care duceau armele lui Ioab şi, lovindu-l, l-au ucis.
16 După aceea Ioab a sunat din trâmbiţă şi s-au întors oamenii de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a cruţat poporul.
17 Apoi au luat pe Abesalom şi l-au aruncat acolo în pădure într-o groapă adâncă şi au aruncat deasupra lui o grămadă mare de pietre. Iar Israeliţii s-au împrăştiat cu toţii, ducându-se fiecare la casa sa.
18 Abesalom însă îşi făcuse un monument încă de pe când trăia, în Valea Regelui; căci îşi zisese: «Eu n-am fiu, ca să mi se păstreze amintirea!» şi a dat monumentului numele său, aşa că şi astăzi se numeşte el: Monumentul lui Abesalom.
19 Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis către Ioab: «Mă duc să vestesc pe regele că Domnul prin judecata Sa l-a izbăvit din mâinile duşmanilor lui».
20 «Astăzi, a răspuns Ioab, n-ai să fii un bun vestitor. Îl vei vesti în altă zi, iar nu astăzi, căci a murit fiul regelui».
21 «Du-te, a zis apoi Ioab către Huşai, du-te şi spune regelui ceea ce ai văzut». Huşai, închinându-se înaintea lui Ioab, s-a dus numaidecât,
22 Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis stăruitor către Ioab: «Fie ce-o fi, dar eu mă duc cu Huşai». «De ce să te duci, fiul meu? a zis Ioab. Nu duci o veste bună!»
23 «Fie şi aşa, a răspuns Ahimaaţ, dar eu tot mă duc». «Du-te», i-a zis Ioab. Şi a apucat Ahimaaţ la fugă pe un drum mai de-a dreptul şi a întrecut pe Huşai.
24 David şedea atunci între cele două porţi; iar straja se suise pe acoperişul porţii, pe zid, şi, ridicându-şi ochii, a văzut pe cel ce venea şi a strigat şi a zis către rege: «Iată un om vine în fugă».
25 «Dacă este numai unul, a zis regele, atunci ne aduce o veste». Omul însă se apropia din ce în ce mai mult.
26 Atunci straja a mai văzut un om venind în fugă; şi a strigat straja la portar şi a zis: «Iată că mai aleargă un om». «Şi acela este un vestitor», a zis regele. «Eu văd, a zis straja, că mersul omului dinainte seamănă cu mersul lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc».
27 «Acesta este om bun, a zis regele, şi vine cu veste bună!»
28 Şi a strigat Ahimaaţ şi a zis către rege: «Pace!» Apoi s-a închinat regelui cu faţa până la pământ şi a zis: «Binecuvântat este Domnul Dumnezeul tău, Care a dat în mâinile noastre pe oamenii care îşi ridicaseră mâinile lor împotriva regelui, stăpânul meu!»
29 «Dar băiatul Abesalom este sănătos?» a întrebat regele. «Am văzut tulburare mare acolo când Ioab, robul regelui, a trimis pe robul tău, a zis Ahimaaţ, dar eu nu ştiu ce era acolo».
30 «Treci şi rămâi aici», a zis regele. Şi Ahimaaţ a trecut şi a stat acolo.
31 Atunci a sosit şi Huşai. Şi Huşai a zis către rege: «Veste bună aduc regelui, stăpânul meu! Domnul ţi-a făcut astăzi dreptate, izbăvindu-te din mâna tuturor celor ce s-au ridicat împotriva ta».
32 «Băiatul Abesalom este oare el sănătos?», a întrebat regele pe Huşai. «Întâmple-se duşmanilor regelui, stăpânul meu, a răspuns Huşai, şi tuturor celor ce au uneltit rele împotriva ta, ce i s-a întâmplat lui!»
33 Atunci regele s-a tulburat şi s-a dus în foişorul de deasupra porţii şi a plâns, iar când se ducea, zicea: «O, fiul meu Abesalom, Abesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul tău! Abesalom, Abesalom, fiul meu!»