49
1 Pomenirea lui Iosia este binemirositoare ca tocmirea tămâiei, meşteşugită de făcătorul de miresme.
2 În toată gura, ca mierea se va îndulci şi ca muzica la ospăţul vinului.
3 Acesta a îndreptat şi a întors poporul şi a stricat urâciunile fărădelegii.
4 A îndreptat către Domnul inima sa, în zilele celor fără de lege, a întărit dreapta credinţă.
5 Afară de David şi de Iezechia şi de Iosia, toţi au păcătuit.
6 Pentru că au părăsit legea Celui Preaînalt, regii lui Iuda au încetat, pentru că au dat puterea lor altora şi mărirea lor neamului străin.
7 Au ars cetatea cea aleasă a sfinţirii şi au pustiit căile ei, din pricina lui Ieremia,
8 Că l-au chinuit pe el, care din pântece s-a sfinţit prooroc, ca să dezrădăcineze şi să necăjească şi să piardă şi asemenea să zidească şi să sădească.
9 Iezechiel a văzut vedenia măririi, care i s-a arătat lui prin carul heruvimilor.
10 Şi mi-aduc aminte şi de Iov, care a ţinut bine toate căile dreptăţii.
11 Şi oasele celor doisprezece prooroci să odrăslească din locul lor!
12 Şi a mângâiat pe Iacov şi i-a mântuit pe ei cu credinţa nădejdii.
13 Cum vom mări pe Zorobabel? Că şi el este ca o pecete în mâna dreaptă.
14 Tot aşa Iosua, fiul lui Iosedec; căci în zilele lor au zidit iarăşi locaşul Domnului şi au înălţat templu sfinţit Domnului, spre mărire veşnică.
15 Şi pomenirea lui Neemia este întru multă vreme, cel ce ne-a ridicat nouă zidurile cele căzute şi a întărit porţi şi izvoare şi a ridicat casele noastre.
16 Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că şi el a fost răpit de pe pământ.
17 Nici ca Iosif care s-a făcut bărbat povăţuitor fraţilor, întărire poporului, iar oasele lui s-au ascuns cu grijă.
18 Set şi Sem între oameni s-au mărit şi mai mult decât toată suflarea întru zidirea lui Adam.