1 Şi s-a întors îngerul care grăia cu mine şi m-a deşteptat, ca pe un om pe care îl trezeşti din somn.
2 Şi mi-a zis: «Ce vezi?» şi am zis: «Iată văd un candelabru cu totul de aur, cu şapte candele, iar deasupra candelabrului este un vas cu untdelemn din care pornesc şapte ţevi către cele şapte candele;
3 Iar alături, doi măslini, unul de-a dreapta vasului cu untdelemn şi altul de-a stânga».
4 Şi am întrebat şi am zis către îngerul care vorbea cu mine: «Ce sunt astea, domnul meu?»
5 Şi mi-a răspuns îngerul care grăia cu mine şi mi-a zis: «Oare nu ştii ce sunt toate acestea?» Şi am zis: «Nu, domnul meu!»
6 Şi mi-a vorbit iar şi a zis: «Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel: Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu» – zice Domnul Savaot.
7 «Ce eşti tu, munte înalt? Înaintea lui Zorobabel devii o câmpie. Şi el va smulge piatra din vârf în strigătele mulţimii: «Har, har, peste ea!»
8 Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
9 «Mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestui templu şi tot mâinile lui îl vor termina, şi tu vei şti că Domnul Savaot m-a trimis la voi.
10 Căci cine a dispreţuit vremea acestor începuturi mici? Ei se vor bucura văzând cumpăna zidarului în mâna lui Zorobabel. Iar aceste şapte (candele) sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul».
11 Şi mi-am luat îndemnul şi am zis către el: «Ce înseamnă aceşti măslini unul de-a dreapta şi altul de-a stânga candelabrului?»
12 Şi l-am întrebat şi a doua oară: «Ce înseamnă cele două crengi de măslin, care sunt lângă cele două ţevi de aur prin care se lasă în jos untdelemnul?»
13 Şi mi-a grăit, zicând: «Oare nu ştii ce înseamnă acestea?» Şi am răspuns: «Nu, domnul meu».
14 Şi m-a lămurit: «Aceştia sunt cei doi fii unşi, care stau înaintea Domnului a tot pământul».