7
1 Şi a fost, în anul al patrulea al regelui Darius, cuvântul Domnului către Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care se cheamă Chislev.
2 Casa lui Israel a trimis pe Şareţer, dregătorul cel mare al oştirii regelui, cu oameni, ca să câştige milostivirea Domnului
3 Să grăiască preoţilor din templul Domnului Savaot şi proorocilor într-acest chip: «Să mai plâng eu oare în luna a cincea şi să mă înfrânez precum am făcut atâţia ani?»
4 Şi a fost cuvântul Domnului Savaot către mine şi mi-a zis:
5 «Vesteşte la tot poporul ţării şi preoţilor: «Dacă aţi ţinut post şi v-aţi tânguit în luna a cincea şi într-a şaptea, vreme de şaptezeci de ani, pentru Mine, oare, aţi postit voi?
6 Şi dacă mâncaţi şi beţi, oare nu sunteţi voi aceia care mâncaţi şi care beţi?
7 Nu cunoaşteţi voi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin graiul profeţilor de mai înainte, când Ierusalimul era locuit şi paşnic, cu cetăţile sale dimprejur, şi când Neghebul şi Şefela erau locuite?»
8 Şi a fost cuvântul Domnului către Zaharia într-acest chip:
9 «Aşa grăieşte Domnul Savaot: «Faceţi dreptate adevărată şi purtaţi-vă fiecare cu bunătate şi îndurare faţă de fratele său;
10 Nu apăsaţi pe văduvă, pe orfan, pe străin şi pe cel sărman şi nimeni să nu pună la cale fărădelegi în inima lui împotriva fratelui său!»
11 Dar ei n-au voit să ia aminte, ci au întors spatele cu îndărătnicie şi şi-au astupat urechile ca să nu audă;
12 Şi şi-au învârtoşat inima ca diamantul, ca să nu asculte legea şi cuvintele pe care le-a trimis Domnul Savaot prin Duhul Lui, prin graiul proorocilor celor de altădată. Şi a fost o mânie mare de la Domnul Savaot.
13 Şi s-a întâmplat că după cum El a strigat şi ei n-au auzit, tot aşa «ei vor striga şi Eu nu-i voi auzi», zice Domnul Savaot;
14 «Şi îi voi împrăştia printre toate neamurile pe care ei nu le cunosc!» Şi ţara a fost pustiită după aceea şi n-a mai rămas nimeni în ea, fiind prefăcută ţara cea plăcută în pustiu.