1 După ce ne-am salvat, am aflat că insula se numea Malta.
2 Localnicii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită: au aprins un foc şi ne-au primit pe toţi alături, căci începuse să plouă şi era frig.
3 Paul adunase un braţ de vreascuri şi le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, o viperă a ieşit şi s-a prins de mâna lui.
4 Când au văzut localnicii şarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: „Cu siguranţă omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare şi pedeapsa [divină] nu-l lasă să trăiască”.
5 Dar el, scuturând şarpele în foc, nu a păţit nimic.
6 Ei se aşteptau ca el să se umfle sau să cadă dintr-o dată mort. După ce au aşteptat mult timp şi au văzut că nu i s-a întâmplat nimic, şi-au schimbat părerea, spunând că el este un zeu.

7 În apropiere de acel loc se aflau ogoarele conducătorului insulei, numit Publius. Acesta ne-a primit şi ne-a găzduit cu amabilitate timp de trei zile.
8 Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea la pat cu-prins de friguri şi de dizenterie. Paul a intrat la el, s-a rugat, şi-a pus mâinile asupra lui şi l-a vindecat.
9 În urma acestui fapt, au venit şi ceilalti bolnavi din insulă şi au fost vindecaţi.
10 Ei ne-au copleşit cu onoruri, iar când am plecat, ne-au pus la dispoziţie tot ce aveam nevoie.

11 După trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie alexandrină, care iernase pe insulă şi care purta emblema Dioscurilor.
12 Am acostat la Siracusa şi am rămas trei zile.
13 De acolo, continuându-ne călătoria pe lângă coastă, am ajuns la Reggio. În ziua următoare, suflând vântul de la miazăzi, am ajuns la Pozzuoli în două zile.
14 Aici am întâlnit nişte fraţi care ne-au rugat să rămânem şapte zile. Şi astfel am ajuns la Roma.
15 Fraţii de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forul lui Appius şi Trei Taverne. Când i-a văzut, Paul i-a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.

16 Când am intrat în Roma, i s-a permis lui Paul să locuiască singur, cu un soldat care-l păzea.

17 După trei zile, [Paul] i-a chemat pe conducătorii iudeilor. Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: „Fraţilor, deşi nu am făcut nimic împotriva poporului sau împotriva tradiţiilor părinţilor, la Ierusalim am fost predat în lanţuri romanilor.
18 Interogându-mă, aceştia voiau să mă elibereze pentru că nu aveam nici o vină care să merite moartea.
19 Dar pentru că iudeii se împotriveau, am fost nevoit să fac apel la cezar, dar nu pentru a-mi acuza poporul de ceva.
20 Aşadar, pentru această cauză v-am chemat ca să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din cauza speranţei lui Israel port eu aceste lanţuri”.
21 Ei i-au răspuns:
„Noi nu am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi n-a venit nici unul dintre fraţi care să ne povestească sau să ne spună ceva rău despre tine.
22 Dar credem că ar fi bine să auzim ce gândeşti tu. Cât priveşte însă erezia aceea, ne este cunoscut că pretutindeni stârneşte împotrivire”.

23 I-au fixat o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. De dimineaţă până seara, în expunerea sa, el le-a dat mărturie despre împărăţia lui Dumnezeu, căutând să-i convingă despre Isus din Legea lui Moise şi din Profeţi.
24 Unii au fost convinşi de cele spuse de el, alţii nu au crezut.
25 Au plecat fără să fi ajuns la vreo înţelegere între ei, după ce Paul le mai spusese un cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt părinţilor voştri prin profetul Isaia
26 când a zis:
Du-te la poporul acesta şi spune-i:
De auzit veţi auzi, dar nu veţi înţelege.
De privit veţi privi, dar nu veţi vedea.
27 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă
urechile lor cu greu aud,
iar ochii şi i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
şi să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă,
iar eu să-i vindec.
28 Aşadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor şi ei vor asculta”.
29 

30 El a rămas doi ani întregi în aceeaşi locuinţă închiriată şi îi primea pe toţi cei care veneau la el.
31 El predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu tot curajul şi nestingherit.