1 Petru şi Ioan urcau la templu pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea.
2 Atunci era dus un om, olog din naştere, pe care îl puneau în fiecare zi la poarta templului, numită „Cea Frumoasă”, ca să ceară pomană de la cei care intrau în templu.
3 Văzându-i pe Petru şi pe Ioan, care voiau să intre în templu, el le-a cerut să-i dea de pomană.
4 Petru şi-a aţintit privirea asupra lui şi, împreună cu Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!”
5 El i-a privit cu atenţie, aşteptând să primească ceva de la ei.
6 Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur nu am, însă ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!”
7 Şi, prinzându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. îndată i s-au întărit picioarele şi gleznele,
8 şi, sărind în picioare, a început să umble. A intrat cu ei în templu, umblând, sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu.
9 Tot poporul l-a văzut umblând şi lăudându-l pe Dumnezeu
10 şi l-au cunoscut: el era acela care şedea la Poarta cea Frumoasă a templului ca să ceară pomană. Au fost cuprinşi de teamă şi uimire pentru cele ce i se întâmplaseră.

11 Întrucât el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, cuprins de uimire, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon”.
12 Când Petru a văzut aceasta, s-a adresat poporului:

„Bărbaţi israeliţi! De ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi aşa la noi, ca şi cum prin puterea şi cucernicia noastră l-am fi făcut pe acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său Isus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi l-aţi renegat înaintea lui, pe când el era hotărât să-l elibereze.
14 Voi l-aţi renegat pe cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă fie graţiat un om criminal.
15 Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi pe acesta căruia noi îi suntem martori.
16 Prin credinţa în numele lui, [omul] acesta, pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, a fost întărit; numele [lui Isus] şi credinţa în el i-au dat acestuia vindecarea deplină înaintea voastră a tuturor.

17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aceasta, la fel ca şi conducătorii voştri,
18 dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce promisese de mai înainte, prin gura tuturor profeţilor, că Unsul său va suferi.
19 Aşadar, convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate
20 ca să vină timpuri de mângâiere de la Domnul şi să-l trimită pe cel ce v-a fost hotărât de mai înainte, pe Cristos Isus,
21 pe care cerul trebuie să-l primească până în timpurile restabilirii tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor săi profeţi din veşnicie.
22 Căci Moise a spus: Domnul Dumnezeul vostru va ridica pentru voi, dintre fraţii voştri, un profet ca mine; voi să-l ascultaţi în toate câte vi le va spune.
23 Oricine nu va asculta de acel profet va fi stârpit din popor.
24 Dar şi toţi profeţii, începând de la Samuel şi de la toţi cei care au vorbit, au vestit şi aceste zile.
25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai alianţei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu părinţii voştri când i-a spus lui Abraham: Prin descendenţa ta vor fi binecuvântate toate naţiunile pământului.
26 Înviindu-l pe Fiul său, Dumnezeu l-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze şi fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale”.