1 Dar un om cu numele Anania, împreună cu Safira, soţia lui, a vândut un ogor
2 şi, cu complicitatea soţiei, a reţinut din preţ şi, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor.
3 Atunci, Petru i-a zis: „Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să reţii din preţul ogorului?
4 Oare n-ar fi rămas al tău, dacă nu l-ai fi vândut, şi, după ce l-ai vândut, nu rămânea la dispoziţia ta? Cum ţi-a venit în gând fapta aceasta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu”.
5 Auzind Anania cuvintele acestea, a căzut şi şi-a dat duhul. Atunci o mare teamă i-a cuprins pe toţi cei care auzeau.
6 Cei mai tineri s-au ridicat, l-au luat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat.

7 După un interval de vreo trei ore, a intrat şi soţia lui, fără ca să ştie ce s-a întâmplat.
8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul?” Ea a zis: „Da, cu atât”.
9 Atunci Petru i-a spus: „Cum de v-aţi înţeles să-l ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine”.
10 Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat duhul. Când au intrat, tinerii au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au înmormântat-o lângă soţul ei.
11 Şi o mare teamă a cuprins toată Biserica şi pe toţi cei care au auzit acestea.

12 Prin mâinile apostolilor se făceau semne şi multe minuni în popor. Toţi erau într-un cuget, în Porticul lui Solomon.
13 Dar nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture. Însă poporul îi lăuda.

14 Iar [numărul] celor care credeau, o mulţime de bărbaţi şi de femei, se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul,
15 aşa încât aduceau bolnavii chiar şi în pieţe şi îi puneau pe paturi şi pe tărgi pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei.
16 Iar mulţimea de prin cetăţile din jurul Ierusalimului se aduna aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi.

17 Ridicându-se marele preot şi toţi cei care erau cu el, adică gruparea saducheilor, s-au umplut de mânie,
18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică.
19 Dar un înger al Domnului a deschis porţile închisorii în timpul nopţii şi, scoţându-i, le-a zis:
20 „Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă”.
21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi au început să înveţe.

Venind marele preot şi cei care erau cu el, au convocat Sinedriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare ca să-i aducă.

22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci s-au întors şi au dat de veste:
23 „Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând în faţa porţilor, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”.

24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul templului şi arhiereii se întrebau nedumeriţi cu privire la ei: ce-ar putea să se întâmple.
25 Dar a sosit cineva şi le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul”.
26 Atunci, comandantul, împreună cu servitorii, au plecat şi i-au adus, dar nu cu forţa, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut ucide cu pietre.

27 Aducându-i, i-au pus în faţa Sinedriului şi marele preot i-a întrebat:
28 „Oare nu v-am poruncit cu stricteţe să nu învăţaţi în numele acesta? Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să cadă asupra noastră sângele acestui om”.
29 Atunci Petru şi apostolii au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni.
30 Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn.
31 Pe el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului convertirea şi iertarea păcatelor.
32 Martori ai acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă.
33 Auzind acestea, s-au înfuriat şi voiau să-i ucidă.

34 Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, numit Gamaliel, învăţător al Legii, stimat de tot poporul, şi a cerut ca oamenii aceştia să fie scoşi afară pentru puţin timp
35 şi le-a spus: „Bărbaţi israeliţi, aveţi grijă la ce aveţi de gând să faceţi cu oamenii aceştia.
36 Nu de mult, s-a ridicat Teudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaţilor care l-au urmat a fost cam de patru sute; el a fost ucis şi toţi care îl urmaseră au fost împrăştiaţi şi n-a rămas nimic din ei.
37 După el, s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras poporul după el. A murit el şi toţi cei care l-au urmat au fost risipiţi.
38 Aşadar, vă spun: nu vă mai ocupaţi de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;
39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici; nu cumva să ajungeţi să luptaţi împotriva lui Dumnezeu”. Iar ei l-au ascultat.

40 Totuşi, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus şi le-au dat drumul.
41 Iar ei au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui.
42 Şi în fiecare zi, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Cristos Isus.