1 Din cauza păcatelor pe care le-aţi săvârşit înaintea lui Dumnezeu, veţi fi duşi captivi în Babilon de către Nabucodonosor, regele babilonienilor.
2 Ajungând în Babilon, veţi fi acolo mulţi ani şi timp îndelungat, până la şapte generaţii, iar după aceea vă voi scoate de acolo cu pace.
3 Acum, veţi vedea în Babilon zei de argint, de aur şi de lemn, purtaţi pe umeri, care inspiră teamă neamurilor.
4 Aveţi grijă să nu vă asemănaţi cu străinii, lăsându-vă cuprinşi de teamă faţă de ei!
5 Văzând mulţimea înaintea şi în spatele lor închinându-se, să spuneţi în mintea voastră: „Ţie trebuie să ne închinăm, Stăpâne!”.
6 Căci îngerul meu este cu voi şi el se îngrijeşte de sufletele voastre.
7 Limba lor este lustruită de meşteşugar; este acoperită cu aur şi argint, dar este falsă şi ei nu pot vorbi.
8 Căci, asemenea unei tinere căreia îi place să se împodobească, luând aur, pregătesc coroane pe capetele zeilor lor.
9 Se întâmplă ca preoţii să ia aur şi argint de la zeii lor şi să-l folosească pentru ei înşişi şi să dea din ele desfrânatelor din casă.
10 Ei îi împodobesc ca pe oameni, cu haine, pe zeii de aur, argint şi de lemn, dar ei nu pot să se salveze de rugină şi de viermi.
11 Îi învăluie cu haină de purpură şi şterg feţele lor de praful care este în templu şi care este mult pe ei.
12 Are sceptru ca un om care judecă un ţinut, dar nu-l poate ucide pe cel care a păcătuit împotriva lui.
13 Are pumnal în mâna dreaptă şi secure, dar nu poate să scape de luptă şi de hoţi.
14 De aici sunt cunoscuţi că nu sunt zei. Aşadar, nu vă temeţi de ei!
15 Căci aşa cum un vas al omului, când se sparge, devine nefolositor, tot aşa sunt şi zeii lor care sunt aşezaţi în templele lor.
16 Ochii lor sunt plini de praf de la picioarele celor care intră.
17 Căci aşa cun unuia care a făcut o nedreptate faţă de rege curţile îi sunt înconjurate ca unui condamnat la moarte, tot aşa preoţii lor le întăresc templele cu uşi, încuietori şi zăvoare ca să nu fie jefuiţi de hoţi.
18 Aprind lămpi mai multe decât pentru ei înşişi, dar [zeii] nu pot să vadă niciuna dintre ele.
19 Sunt ca o bârnă din templu; inimile lor – se spune – sunt roase şi nu-şi dau seama că sunt devoraţi de târâtoarele de pe pământ, ei şi hainele lor.
20 Feţele lor s-au întunecat de la fumul care iese din templu.
21 Peste trupurile lor şi peste capetele lor zboară lilieci, rândunele şi păsări, la fel ca şi pisicile.
22 De aici veţi cunoaşte că nu sunt dumnezei, aşadar, nu vă temeţi de ei!
23 Cât despre aurul cu care sunt acoperiţi pentru frumuseţe, dacă nu şterge cineva rugina, nu străluceşte, căci nici când au fost turnaţi nu şi-au dat seama.
24 Sunt cumpăraţi cu orice preţ, dar nu este suflare în ei.
25 Pentru că nu au picioare, sunt purtaţi pe umeri, arătându-şi oamenilor ruşinea lor; chiar şi cei care se îngrijesc de ei se ruşinează ca nu cumva, căzând pe pământ, să trebuiască să-i ridice.
26 Dacă cineva îl pune să stea drept, nu se va mişca de la sine; dacă îl pune înclinat, nu se va îndrepta, ci ca pentru morţi se aşază daruri lângă ei.
27 Cât despre jertfele lor, preoţii le vând şi au câştig din ele; tot aşa şi femeile lor pun deoparte din ele ca să nu dea celui sărac şi celui neputincios şi se ating de jertfe şi cea care stă deoparte, şi lăuza.
28 Cunoscând din acestea că nu sunt zei, nu vă temeţi de ei!
29 Cum pot să fie numiţi dumnezi? Căci femeile aduc daruri zeilor din aur, din argint şi din lemn.
30 În templele lor, preoţii, ale căror capete sunt descoperite, stau cu hainele sfâşiate, cu capetele şi cu bărbile rase.
31 Înalţă strigăte înaintea zeilor lor precum cei care sunt la un ospăţ pentru morţi.
32 Dezbrăcându-i de hainele lor, preoţii îi îmbracă pe femeile şi pe copiii lor.
33 Nici dacă cineva le face rău, nici dacă cineva le face bine, ei nu pot să răsplătească; nici nu pot să pună un rege, nici să-l înlăture.
34 Tot aşa, nu pot să dea bogăţie şi bani, iar dacă cineva le face un vot şi nu-l împlineşte, nu pot să se ocupe.
35 Nu pot să salveze omul de la moarte şi nici să-l elibereze pe cel slab de cel puternic.
36 Omului orb nu-i pot restabili vederea şi pe cel aflat în necaz nu-l pot elibera.
37 Nu au milă de văduvă şi nu fac bine orfanului.
38 Sunt asemănători cu pietrele din munţi, deşi sunt acoperiţi cu lemn, aur şi argint; cei care se îngrijesc de ei vor fi făcuţi de ruşine.
39 Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei.

40 Chiar şi caldeii îi dispreţuiesc atunci când, văzând un mut care nu poate să vorbească, îl aduc la Bel cerându-i [să-l facă] să vorbească ca şi cum el ar putea să înţeleagă.
41 Ei nu pot să înţeleagă să-i părăsească; de fapt, ei nu au minte.
42 Femeile, încinse cu cingători, stau pe străzi şi pun la fumegat tărâţe.
43 Când cineva dintre ele, luată de cineva dintre trecători, se culcă [cu el], o dispreţuieşte pe vecin ei că nu a fost cinstită ca şi ea şi nici nu i-a fost ruptă cingătoarea.
44 Toate câte li se întâmplă sunt minciuni. Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei?
45 Ei sunt lucrarea a meşteşugarilor şi aurarilor; nu pot să devină altceva decât ceea ce vor meşteşugarii să fie.
46 Nici chiar cei care îi lucrează nu vor avea parte de mult timp. cum ar putea să ajungă ceea ce este lucrat de ei să fie dumnezei?
47 Ei lasă doar minciună şi ruşine celor care vin după ei!
48 Când vin asupra lor războiul şi relele, preoţii se consultă între ei unde ar putea să se ascundă cu ei.
49 Deci cum de nu-şi dau seama că nu sunt dumnezei cei care nu pot să se salveze pe ei înşişi de război şi de rele?
50 Fiind ei din lemn şi acoperiţi cu aur şi argint, se va cunoaşte după acestea că ei sunt minciună; neamurilor şi tuturor regilor li se va descoperi că nu sunt zei, ci lucrări ale mâinilor oamenilor şi nu este nicio lucrare a lui Dumnezeu în ei.
51 Aşadar, cui nu-i va fi cunoscut că nu sunt dumnezei?
52 De fapt, ei nu stabilesc niciun rege al unui ţinut şi nici nu dau ploaie oamenilor.
53 Cauza lor nu o judecă şi nici nu-l salvează pe cel nedreptăţit, fiind neputincioşi. Sunt precum ciorile între cer şi pământ.
54 Într-adevăr, atunci când ar cădea foc peste templul zeilor din lemn, acoperiţi cu aur şi argint, preoţii lor ar fugi şi s-ar salva pe ei înşişi, dar ei vor arde ca nişte bârne în mijloc.
55 Ei nu pot să se împotrivească regelui şi luptătorilor.
56 Cum s-ar putea gândi sau crede că ei sunt dumnezei?
57 De hoţi şi de tâlhari nu se pot salva zeii de lemn, acoperiţi cu argint şi aur. Cei puternici îi vor despuia de aur şi de argint şi vor pleca cu haina care-i învăluia; [zeii] nu pot să se ajute nici măcar pe ei înşişi.
58 Căci este mai bun un rege care-şi arată vitejia sau un vas folositor în casă de care se foloseşte cel care l-a dobândit decât zeii mincinoşi; sau o uşă în casă care salvează cele ce sunt înăuntru decât zeii mincinoşi; sau stâlpii de lemn în palate decât zeii mincinoşi.
59 Într-adevăr, soarele, luna şi stelele care strălucesc au fost trimise să fie folositoare şi sunt ascultătoare.
60 La fel şi fulgerul, când se vede, este frumos la vedere, iar vântul suflă în tot ţinutul.
61 Norii, când Dumnezeu le porunceşte să umble peste toată lumea, îşi împlinesc misiunea; focul trimis de sus ca să distrugă munţi şi păduri face ceea ce i s-a poruncit.
62 Acestea nu pot fi asemănate cu ei nici în aparenţă, nici în putere.
63 De aici, nu se poate crede şi nici spune că ei sunt dumnezei, neavând putere nici să judece o cauză, nici să facă bine oamenilor.
64 Ştiind, aşadar, că nu sunt dumnezei, nu vă temeţi de ei!
65 Ei nu pot să-i blesteme şi nici să-i binecuvânteze pe regi.
66 Ei nu arată semne în cer neamurilor, nu strălucesc ca soarele şi nici nu luminează ca luna.
67 Animalele sunt mai bune decât ei pentru că pot fugi la adăpost şi să-şi facă bine.
68 În niciun mod nu ni se face cunoscut că ei sunt dumnezei, de aceea nu vă temeţi de ei!
69 După cum o sperietoare într-un câmp de pepeni nu păzeşte nimic, tot la fel zeii lor sunt lemne acoperite cu aur şi argint.
70 În acelaşi fel, zeii lor de lemn, acoperiţi cu aur şi argint, sunt asemănaţi cu un mărăciniş în grădină pe care se aşază orice pasăre sau cu un mort care este aruncat în întuneric.
71 De la purpura şi de la inul de pe ei, care putrezesc, veţi cunoaşte că nu sunt dumnezei; în cele din urmă, vor fi şi ei consumaţi şi vor deveni de ocară în ţară.
72 Este mai bun un om drept care nu are zei pentru că va fi departe de ocară.