1 Cât despre această slujire în folosul sfinţilor, este de prisos să vă mai scriu,
2 căci cunosc bunăvoinţa voastră cu care mă mândresc înaintea macedonenilor când este vorba de voi: „Ahaia este gata încă de anul trecut” şi zelul vostru i-a însufleţit pe mulţi.
3 I-am trimis totuşi pe fraţi pentru ca lauda noastră cu privire la voi să nu fie zădărnicită în această privinţă, ci ca să fiţi gata aşa cum v-am spus,
4 căci dacă vor veni cu mine nişte macedoneni şi vă vor găsi nepregătiţi, nu cumva noi, ca să nu spun voi, să ne facem de ruşine în această împrejurare.
5 Aşadar, am găsit că este necesar să-i rog pe fraţi să vină de mai înainte la voi ca să pregătească contribuţia pe care aţi promis-o ca să fie gata ca un dar, şi nu din silă.

6 Însă eu vă spun aceasta: cine seamănă cu zgârcenie va şi secera cu zgârcenie, dar cine seamănă cu generozitate va şi secera cu generozitate.
7 [Să dea] fiecare aşa cum a hotărât în inima sa: nu cu amărăciune sau cu silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.
8 Iar Dumnezeu este destul de puternic ca să reverse asupra voastră orice fel de har aşa încât, având totdeauna şi pretutindeni tot ce vă trebuie, să prisosiţi în orice faptă bună,
9 după cum este scris:
A împărţit, a dat săracilor;
dreptatea lui rămâne în veci.
10 Cel care dă sămânţă semănătorului şi pâine ca hrană vă va dărui şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre,
11 fiind îmbogăţiţi în toate pentru orice binefacere care, prin noi, aduce mulţumire lui Dumnezeu.
12 Căci îndeplinirea acestei slujiri sacre nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, ci rodeşte multe mulţumiri lui Dumnezeu.
13 Prin dovada acestei slujiri, ei îl vor preamări pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care o mărturisiţi faţă de evanghelia lui Cristos şi pentru dărnicia pe care o aveţi în comuniune cu ei şi cu toţi,
14 iar prin rugăciunea lor pentru voi vă vor arăta dragostea lor datorită harului nemăsurat al lui Dumnezeu faţă de voi.
15 Mulţumire să-i fie lui Dumnezeu pentru darul său nespus de mare.