1 Regele Astiages a fost adăugat la părinţii lui, iar Cirus, persanul, a luat regatul lui.
2 Daniel era familiar al regelui şi era cinstit de toţi prietenii lui.
3 Babilonienii aveau un idol al cărui nume era Bel. Se cheltuiau pentru el în fiecare zi douăsprezece artabe de făină aleasă, patruzeci de oi şi şase măsuri de vin.
4 Regele îl cinstea şi mergea în fiecare zi să se prosterne înaintea lui. Dar Daniel se prosterna înaintea Dumnezeului său.
5 Regele i-a zis: „De ce nu te prosterni înaintea lui Bel?”. El i-a zis: „Nu mă prostern idolilor făcuţi de mână de om, ci Dumnezeului celui viu care a făcut cerul şi pământul şi are domnia asupra tuturor făpturilor”.
6 Dar regele i-a zis: „Tu crezi că Bel nu este un dumnezeu viu? Nu vezi cât mănâncă şi bea în fiecare zi?”.
7 Dar Daniel a zis râzând: „Nu te înşela, rege! Căci pe dinăuntru e din lut, iar pe dinafară e din bronz şi nu s-a hrănit, nici nu a băut niciodată”.
8 Regele s-a înfuriat, i-a chemat pe preoţii săi şi le-a zis: „Dacă nu îmi spuneţi cine este cel care mănâncă cheltuiala aceasta, veţi fi daţi la moarte, dar dacă îmi veţi arăta că Bel le mănâncă, va fi dat la moarte Daniel pentru că a spus blasfemii împotriva lui Bel”.
9 Daniel i-a zis regelui: „Să fie după cuvântul tău!”. Preoţii lui Bel erau şaptezeci, în afară de femei şi copii.
10 Apoi, regele a venit cu Daniel în casa lui Bel.
11 Preoţii lui Bel i-au zis: „Iată, noi ne retragem afară, iar tu, rege, pune hrana şi vinul amestecat! Pune, închide uşile şi sigilează cu inelul tău! Şi, venind dis-de-dimineaţă, dacă nu le vei găsi pe toate mâncate de Bel, să fim daţi la moarte noi sau Daniel, care a vorbit fals împotriva noastră!
12 Ei considerau o nimica toată, căci făcuseră sub masă o intrare ascunsă şi prin ea intrau continuu şi le consumau.
13 Când aceia au ieşit, regele a pus hrana înaintea lui Bel.
14 Daniel le-a poruncit slujitorilor săi să aducă cenuşă şi s-o împrăştie în tot templul, numai în faţa a regelui. Şi, ieşind, au închis uşa, au sigilat-o cu inelul regelui şi au plecat.
15 Preoţii au venit noaptea, după obiceiul lor, ei, femeile şi copiii lor şi au mâncat toate şi au băut.
16 Regele s-a sculat dis-de-dimineaţă şi Daniel, împreună cu el.
17 Regele a zis: „Daniel, sunt întreegi sigiliile?”. El a răspuns: „Întregi sunt, rege!”.
18 Şi, imediat ce au deschis uşile, regele a privit la masă şi a strigat cu glas puternic: „Mare eşti, Bel, şi nu este în tine nicio înşelăciune!”.
19 Daniel a râs, l-a prins pe rege ca să nu intre şi i-a zis: „Uită-te la paviment şi recunoaşte ale cui sunt urmele acestea!”.
20 Regele a zis: „Văd urme de bărbaţi, de femei şi de copii”.
21 Atunci, regele s-a înfuriat, i-a adunat pe preoţi, pe femeile şi pe copiii lor. Ei i-au arătat uşile ascunse prin care intrau şi consumau ceea ce era pe masă.
22 Regele i-a ucis şi l-a abandonat pe Bel lui Daniel, iar el l-a distrus împreună cu templul său.

23 Era un dragon mare şi babilonienii îl cinsteau.
24 Regele i-a zis lui Daniel: „Nu poţi spune că acesta nu este un dumnezeu viu. Prosternă-te înaintea lui!
25 Daniel i-a zis regelui: „Eu mă voi prosterna înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru că el este Dumnezeul cel viu. Iar tu, rege, dă-mi dreptul şi-l voi ucide pe dragon fără sabie şi fără toiag”.
26 Regele i-a zis: „Îţi dau”.
27 Daniel a luat smoală, seu şi păr şi le-a fiert împreună. A făcut turte şi i ie-a dat în gură dragonului. Şi, mâncându-le, dragonul a crăpat. Atunci, [Daniel] a zis: „Iată ce cinstiţi voi!”.
28 Când babilonienii au auzit, s-au înfuriat foarte mult şi au venit împreună împotriva regelui şi au zis: „Regele s-a făcut iudeu: pe Bel l-a răsturnat, dragonul l-a ucis şi pe preoţi i-a măcelărit”.
29 Şi, venind, i-au spus regelui: „Dă-ni-l pe Daniel; dacă nu, te vom ucide pe tine şi casa ta!”
30 Regele, văzând că îl presau foarte mult forţându-l, li l-a dat pe Daniel.

31 Aceştia l-au aruncat în groapa cu iei şi el a stat acolo şase zile.
32 Erau în groapă şapte lei şi li se dădeau în fiecare zi două trupuri şi două oi. Dar atunci nu li s-a dat, ca să-l devoreze pe Daniel.
33 Habacuc era un profet în Iudeea. El a fiert o fiertură şi a frânt pâini într-un vas şi mergea la ogor ca să le ducă secerătorilor.
34 Îngerul Domnului i-a zis lui Habacuc: „Du prânzul pe care îl ai în Babilon, lui Daniel, în groapa cu lei!”
35 Dar Habacuc a zis: „Doamne, eu nu am văzut Babilonul şi nu cunosc groapa”.
36 Îngerul Domnului l-a apucat de creştet şi, ridicându-l de părul capului său, l-a dus în Babilon, deasupra gropii, cu viteza duhului său.
37 Habacuc a strigat zicând: „Daniel, Daniel, ia prânzul pe care ţi l-a trimis Dumnezeu!”.
38 Daniel a zis: „Într-adevăr, ţi-ai amintit de mine, Dumnezeule, şi nu-i părăseşti pe cei care te iubesc”.
39 Daniel, ridicându-se, a mâncat. Iar îngerul lui Dumnezeu l-a dus înapoi imediat pe Habacuc la locul său.

40 Regele a venit a şaptea zi plângându-l pe Daniel. A venit la groapă, s-a uitat şi, iată, Daniel stătea şezut.
41 Şi, strigând cu glas puternic, a zis: „Mare eşti tu, Doamne Dumnezeul lui Daniel, şi nu este altul în afară de tine!”.
42 L-a scos [de acolo], iar pe cei care cereau pieirea lui i-a aruncat în groapă şi au fost devoraţi imediat înaintea lui.