1 Cuvântul Domnului a fost către mine:
2 „Fiul omului, tu locuieşti în mijlocul unei case răzvrătite: au ochi ca să vadă, şi nu văd; au urechi ca să asculte, şi nu ascultă, pentru că sunt o casă răzvrătită.
3 Fiul omului, fă-ţi bagajul ca de deportaţi şi pleacă în exil ziua, în văzul lor. Pleacă în exil din locul tău către un alt loc în văzul lor! Poate vor vedea că sunt o casă răzvrătită.
4 Scoate-ţi bagajele ca bagajele deportaţilor ziua, în văzul lor, iar tu ieşi seara, în văzul lor, aşa cum ies deportaţii!
5 În văzul lor să sapi în zid şi să ieşi prin el!
6 În văzul lor să porţi [bagajele] pe umăr; să ieşi în amurg şi să-ţi acoperi faţa ca să nu vezi pământul, pentru că eu te-am pus semn pentru casa lui Israel!”.
7 Am făcut aşa cum mi-a fost poruncit: mi-am scos bagajele ca bagajele deportaţilor ziua, iar seara am săpat în zid cu mâna; şe-am scos în amurg, purtându-le pe umerii mei, în văzul lor.
8 Cuvântul Domnului a fost către mine dimineaţa:
9 „Fiul omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, casa răzvrătită: «Ce faci?»?
10 Spune-le: «Profeţia aceasta este pentru principele din Ierusalim şi pentru toată casa lui Israel care este în mijlocul lui».
11 Spune: «Eu sunt un semn pentru voi. Aşa cum am făcut eu, aş ali se va face şi lor: vor merge în deportare, în captivitate:
12 Principele care este în mijlocul lor va purta [bagajul] pe umăr, în amurg va ieşi; vor săpa în zis ca să iasă, el îşi va acoperi faţa ca să nu vadă cu ochii pământul.
13 Îmi voi întinde plasa asupra lui şi el va cădea în capcana mea. Îl voi duce în Babilon, în ţara caldeilor, pe care nu o vor vedea, deşi va muri acolo.
14 Pe toţi cei care sunt în jurul lui spre a-l ajuta şi pe toate trupele lui le voi împrăştia în toate vânturile şi sabia o voi scoate în urma lor.
15 Atunci vor cunoaşte că eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia între neamuri şi îi voi înstrăina printre ţări.
16 Dar voi face să rămână dintre ei un număr [mic] de oameni, de la sabie, de la foamete şi de la ciumă, ca să povestească toate lucrurile lor abominabile printre neamurile la care vor ajunge ca să ştie că eu sunt Domnul»”.
17 Cuvântul Domnului a fost către mine:
18 „Fiul omului, îţi vei mânca pâinea cu tremur şi-ţi vei bea apa cu spaimă şi îngrijoare.
19 Spune poporului ţării: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către locuitorii din Ierusalim şi către ţinutul lui Isarel: ţşi vor mânca pâinea cu îngrijorare şi îşi vor bea apa în devastare; căci ţara lor va fi devastată din cauză că este plină de violenţa tuturor celor care locuiesc în ea.
20 Cetăţile care sunt locuite vor fi pustiite şi ţara va fi devastată şi veţi şti că eu sunt Domnul»”.

21 Cuvântul Domnului a fost către mine:
22 „Fiul omului, ce este cu acest proverb la voi cu privire la pământul lui Israel: «Zilele se lungesc şi piere orice viziune»?
23 De aceea, spune-le: aşa vorbeşte Domnul: «Voi face să înceteze proverbul acesta şi nu va mai fi proverb ca el în Ierusalim». Pentru aceasta, spune-le: «Se apropie zilele şi cuvântul oricărei viziuni».
24 Căci nu va mai fi nicio viziune falsă sau oracol linguşitor în mijlocul casei lui Israel.
25 Căci eu, Domnul, voi vorbi. Şi ceea ce voi spune, cuvântul acela se va împlini şi nu va mai întârzia. Într-adevăr, în zilele voastre, casă răzvrătită, voi spune un cuvânt şi-l voi împlini” – oracolul Domnului Dumnezeu.
26 Cuvântul Domnului a fost către mine:
27 „Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: «Viziunile pe care le vede sunt după multe zile şi profeţeşte pentru timpuri îndepărtate!».
28 De aceea, spune-le: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Nu va mai întârzia niciun cuvânt al meu; ceea ce voi spune, cuvântul acela se va împlini»” – oracolul Domnului Dumnezeu.