1 Cuvântul Domnului a fost către mine:
2 „Iar tu, fiul omului, vei judeca, oare vei judeca cetatea însângerată? Fă-i cunoscute toate lucrurile ei abominabile!
3 Spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Cetate care verşi sânge în mijlocul tău, făcând să vină timpul ei, şi care face idoli împotriva ei înseşi, întinându-se!
4 Pentru sângele pe care l-ai vărsat şi pentru idolii pe care i-ai făcut, întinându-te, ţi-ai apropiat zilele şi ai ajuns la anii tăi. De aceea, te-am dat ocării pentru neamuri şi batjocurii pentru toate ţările.
5 Cei care sunt aproape şi cei care sunt departe de tine îşi bat joc de tine, care eşti cu numele întinat şi cu îngrijorări mari.
6 Iată căpeteniile lui Israel, fiecare după puterea lui este în tine ca să verse sânge!
7 Tatăl şi mama sunt dispreţuiţi în tine, străinului i se face asuprire în mijlocul tău, orfanul şi văduva sunt oprimaţi în tine.
8 Tu dispreţuieşti lucrurile mele sfinte şi sabaturile mele le profanezi.
9 Sunt bârfitori în tine ca să verse sânge; pe munţii tăi au mâncat şi au săvârşit desfrânare în mijlocul tău.
10 În tine este dezvelită ruşinea tatălui tău şi s-au culcat cu cea întinată de ciclu.
11 Omul săvârşeşte un lucru abominabil cu soţia aproapelui său, altul o întinează prin desfrânare pe cumnata sa şi altul se culcă în tine cu sora lui, fiica tatălui său.
12 În tine se iau daruri pentru vărsare de sânge; iei camătă şi dobândă şi îl striveşti pe prietenul tău prin oprimare, iar pe mine m-ai uitat – oracolul Domnului Dumnezeu.
13 Şi, iată, bat din palme pentru profitul pe care ţi-l faci şi pentru sângele tău care este în mijlocul tău!
14 Va rezista inima ta şi ţi se vor întări mâinile în zilele în care voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am spus şi voi face.
15 Te voi împrăştia printre neamuri şi te voi risipi printre ţări; voi nimici de la tine întinarea ta.
16 Te vei profana pe tine însăţi în văzul neamurilor şi vei recunoaşte că eu sunt Domnul»”.
17 Cuvântul Domnului a fost către mine:
18 „Fiul omului, casa lui Israel a devenit pentru mine c azgura; toţi sunt ca bronzul, ca plumbul, ca fierul şi cositorul în cuptor: zgură de argint sunt ei”.
19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că toţi aţi devenit ca zgura, de aceea vă adun pe toţi în mijlocul Ierusalimului.
20 Cum se adună argintul, bronzul, fierul, cositorul şi plumbul în mijlocul cuptorului ca să sufle asupra lor focul şi să le topească, aşa vă voi aduna în mânia şi în furia mea şi vă voi face să staţi şi să vă topiţi!
21 Vă voi aduna şi voi sufla asupra voastră cu focul mâniei mele şi vă veţi topi în mijlocul său.
22 Cum se topeşte argintul în cuptor, aşa vă veţi topi în mijlocul său. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul, care-mi revărs mânia asupra voastră”.
23 Cuvântul Domnului a fost către mine:
24 „Fiul omului, spune-i [Ierusalimului]: «Tu eşti o ţară care nu s-a purificat, peste care nu a plouat în ziua indignării!
25 Minciuna profeţilor săi este în mijlocul ei ca un leu care rage când îşi sfâşie prada. Ei devorează suflete, iau bogăţii şi lucruri de preţ şi înmulţesc văduvele în mijlocul său.
26 Preoţii săi dispreţuiesc legea mea şi profanează lucrurile mele sfinte; între sacru şi profan nu fac diferenţă, nu fac cunoscut ce este întinat şi ceea ce este pur, îşi acoperă ochii de la sabaturile mele şi eu sunt profanat în mijlocul lor.
27 Căpeteniile sale sunt în mijlocul său ca nişte lupi care sfâşie prada ca să verse sânge, să facă să piară suflete ca să aibă profit.
28 Profeţii săi, având viziuni false şi ghicitori mincinoase, sunt pentru ei ca aceia care acoperă cu tencuială. Ei spun: «Aşa spune Domnul Dumnezeu», deşi Domnul nu a vorbit.
29 Poporul ţării practică oprimarea, comite jaf; asupreşte pe cel nevoiaş şi pe cele sărman şi pe străin îl asupresc fără judecată.
30 Am căutat printre ei un om care să ridice un zid şi să stea în spărtură înaintea mea pentru ţară, ca să nu o distrug, dar nu am găsit [niciunul].
31 Voi revărsa asupra lor indignarea mea, îi voi termina cu focul mâniei mele. Voi face să cadă asupra capetelor lor faptele lor” – oracolul Domnului Dumnezeu.