1 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce găseşti, mănâncă sulul acesta şi mergi să vorbeşti casei lui Israel!”.
2 Am deschis gura şi m-a făcut să mănânc sulul acesta.
3 Şi mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi umpleţi măruntaiele cu sulul acesta pe care eu ţi-l dau!”. Eu l-am mâncat şi era în gura mea dulce ca mierea.
4 Apoi mi-a zis: „Fiul omului, mergi, du-te la casa lui Israel şi spune-le cuvintele mele!”
5 Căci nu la un popor cu buze de neînţeles şi cu limbă greoaie eşti trimis, ci la casa lui Israel.
6 Nu [eşti trimis] la popoare mari, cu buze de neînţeles şi cu limbă greoaie, ale căror cuvinte nu poţi să le asculţi; dacă te-aş trimite la ele, nu te-ar putea asculta.
7 Casa lui Israel nu vrea să te asculte, pentru că pe mine nu vor să mă asculte: toată casa lui Israel este cu grumazul înţepenit şi cu inima împietrită.
8 Iată, fac faţa ta dură, asemenea cu feţele
9 Fac grumazul tău mai dur ca diamantul. Nu te teme de ei şi nu tremura în faţa lor, căci ei sunt o casă răzvrătită!”
10 El mi-a zis: „Fiul omului, toate cuvintele pe care eu ţi le spun, ia-le la inima ta şi ascultă-le cu urechile tale!”
11 Du-te, mergi la deportaţi, la fiii poporului tău, vorbeşte-le şi spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu», fie că vor asculta, fie că vor refuza”.
12 Duhul m-a ridicat şi am auzit în urma mea zgomotul unui mare cutremur: „Binecuvântată este gloria Domnului din locul lui”.
13 [Am auzit] zgomotul aripilor fiinţelor care se atingeau una pe alta şi zgomotul roţilor de lângă ele şi zgomotul cutremurului celui mare.
14 Duhul m-a ridicat şi m-a luat, iar eu am mers amărât şi mâniat în duhul meu; mâna Domnului era puternică asupra mea.
15 Am mers la deportaţi, la Tel-Abib, la cei care locuiau lângă râul Chebar, acolo unde ei locuiau, şi am stat acolo şapte zile zăpăcit în mijlocul lor.

16 După şapte zile, cuvântul Domnului a fost către mine:
17 „Fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israel: Ascultă cuvântul din gura mea şi atenţionează-i din partea mea!”.
18 Când eu îi voi spune celui nelegiuit: «Vei muri», iar tu nu-l vei atenţiona şi nu vei vorbi ca să-l atenţionezi cu privire la calea lui cea nelegiuită ca să trăiască, el, cel nelegiuit, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine.
19 Dar dacă tu îl vei atenţiona pe cel nelegiuit, iar el nu se va întoarce de la nelegiuirea lui şi de la calea lui cea nelegiuită, el va muri din cauza nelegiuirii sale, dar tu îţi vei salva sufletul.
20 Dacă un drept se abate de la dreptatea lui şi va face nedreptate, eu voi pune o capcană înaintea lui şi el va muri, căci tu nu l-ai atenţionat cu privire la păcatul lui: va muri şi nu se va mai aminti dreptatea pe care a făcut-o, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine.
21 Dar dacă tu îl vei atenţiona pe cel drept să nu păcătuiască şi el, cel drept, nu va păcătui, va trăi pentru că s-a lăsat atenţionat, iar tu îţi vei salva sufletul”.

22 Mâna Domnului a fost asupra mea acolo şi mi-a zis: „Ridică-te, ieşi către vale şi acolo voi vorbi cu tine!”
23 M-am ridicat, am ieşit spre vale şi, iată, acolo gloria Domnului stătea ca gloria pe care o văzusem lângă râul Chebar, iar eu am căzut la pământ.
24 Duhul a intrat în mine şi m-a făcut să stau în picioare. Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: „Du-te şi închide-te în casa!
25 Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii şi te vor lega cu ele şi nu vei putea să ieşi din mijlocul lor.
26 Voi lipi gura ta de cerul gurii tale, vei amuţi şi nu vei mai fi pentru ei un om care mustră, pentru că ei sunt o casă răzvrătită.
27 Când voi vorbi cu tine, îţi voi deschide gura şi tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu». Cel care vrea să asculte va asculta, iar cel care vrea să refuze va refuza, pentru că sunt o casă răzvrătită.