1 Cuvântul Domnului a fost către mine:
2 „Fiul omului, vorbeşte-le fiilor poporului tău şi spune-le: «Când într-o ţară voi face să vină sabia asupra ei şi poporul ţării va lua un om dintre hotarele sale ca să-l pună să fie pentru ei străjer,
3 dacă [străjerul] va vedea sabia venind asupra ţării, să sune din trâmbiţă şi să avertizeze poporul!
4 Dacă cinea aude sunetul trâmbiţei şi nu ia aminte, dacă sabia va veni şi-l va lua, sângele lui să fie asupra cpului lui,
5 pentru că a auzit sunetul trâmbiţei şi nu a luat aminte: sângele lui să fie asupra lui! Dar dacă ia mainte, îşi poate scăpa viaţa.
6 Dar străjerul care vede sabia venind şi nu sună sin trâmbiţă, iar poporul nu va fi avertizat, şi dacă vine sabia şi ia viaţa de la ei, el va fi luat nelegiuirea lui, iar eu voi căuta sângele lor în mâna străjerului».
7 Iar pe tine, fiul omului, te pun străjer pentru casa lui Israel. Ascultă din gura mea cuvântul şi avertizează-i din partea mea!
8 Când îi voi spune celui rău: «Răule, vei muri!», dar tu nu-i vei spune ca să-l avertizezi pe cel rău de la calea sa, cel rău, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi căuta sângele lui din mâna ta.
9 Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se întoarce de la calea lui, el va muri din cauza nelegiuirii sale, dar tu îţi vei salva viaţa.

10 Tu, fiul omului, spune-i casei lui Israel: voi spuneţi aşa: «Răutăţile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi noi lâncezim în ele; cum am putea să trăim?»;
11 aşadar, spune-le: «Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci să se întoarcă cel rău de la calea lui şi să trăiască. Întoraceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?».
12 Tu, fiul omului, spune-le fiilor popprului tău: «Dreptatea celui drept nu-l va salva în ziua când va comite răul şi răutatea celui rău nu-l va face să cadă din cauza ei în ziua când se va întoarce de la răutatea lui, cel drept nu va putea să trăiască prin ea în ziua când va păcătui.
13 Când îi voi spune celui drept că va trăi, iar el se va încrede în dreptatea lui şi va face nedreptatea, toată dreptatea lui nu va mai fi amintită şi el va muri în nedreptatea lui pe care a făcut-o.
14 Dar când îi voi spune celui rău că va muri, iar el se întoarce de la păcatul lui şi face judecată şi dreptate,
15 dacă dă înapoi garanţia şi repară jaful, dacă umblă în hotărârile dătătoare de viaţă pentru ca să nu mai facă nedreptatea, va trăi şi nu va muri.
16 Toate păcatele pe care le-a săvârşit nu-i vor mai fi amintite: a făcut judecată şi dreptate, va trăi!
17 Dar fiii poporului tău zic: ‹Nu este dreaptă calea Domnului›, când de fapt calea lor nu este dreaptă.
18 Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi face nedreptate, va muri din cauza [nedreptăţii].
19 Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face judecată şi dreptate, datorită lor va trăi.
20 Întrucât voi ziceţi: ‹Nu este dreaptă calea Domnului, vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel!»”.

21 În anul al doisprezecelea, în [ziua] a zecea a lunii a cincea a deportării noastre, cineva scăpat din Ierusalim a venit la mine şi mi-a zis: „Cetatea a fost lovită”.
22 Mâna Domnului a fost asupra mea seara înainte să fi venit cel scăpat. Mi-a deschis gura până să vină la mine dimineaţa, mi-a deschis gura şi nu am mai fost mut.

23 Cuvântul Domnului a fost către mine:
24 „Fiul omului, cei care locuiesc în aceste locuri devastate din pământul lui Israel zic: «Abraham era singur şi a luat în stăpânire ţara. Noi suntem mulţi şi nouă ne-a fost dată ţara ca s-o luăm în stăpânire».
25 De aceea, spune-le: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Voi mâncaţi deasupra sângelui, ochii voştri îi ridicaţi spre idoli şi vărsaţi sânge: vreţi voi să luaţi în stpăânire ţara?
26 Voi, care credeţi că staţi în picioare datorită săbiilor voastre, comiteţi lucruri abominabile şi fiecare o întinează pe soţia aproapelui său: vreţi voi să luaţi în stăpânire ţara?».
27 Aşa să le spui: aşa zice Domnul Dumnezeu: «Viu sunt eu! Cei care sunt în locurile devastate vor cădea de sabie, cei care sunt pe suprafaţa câmpiei vor fi daţi ca hrană animalelor, iar cei care sunt în fortăreţe şi în peşteri vor muri de ciumă.
28 Voi da ţara devastării şi pustiirii şi va înceta mândria puterii voastre. Vor fi devastaţi munţii lui Israel şi nu va mai fi cine să-i treacă.
29 Vor cunoaşte că eu sunt Domnul când voi da ţara devastării şi pustiirii din cauza tuturor lucrurilor abominabile pe care le-au făcut».

30 Cât despre tine, fiul omului, fiii poporului tău vorbesc despre tine lângă zidurile şi intrările caselor. Spune unul către altul şi fiecare către fratele său: «Veniţi să ascultăm care este cuvântul care a ieşit din gura Domnului!».
31 Ei vin înaintea ta ca un popor, stau înaintea ta ca poporul meu. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc. [Cuvinte] dulci sunt în gura lor, ei fac şi umblă după câştigul inimii lor.
32 Iată, tu eşti pentru ei ca o cântare plăcută, cu glas frumos şi bun cântăreţ. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc.
33 Când vor veni [acestea] – şi, iată, vin – vor cunoaşte că este un profet în mijlocul lor”.