1 Aşadar, vă îndemn, eu, prizonierul în Domnul, să vă comportaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o:
2 cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
3 străduindu-vă să menţineţi unitatea Duhului în legătura păcii.
4 Este un singur trup şi un singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă, aceea a chemării voastre.
5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez,
6 un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi.

7 Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos.
8 De aceea [Scriptura] spune:
Ridicându-se în înălţime,
a dus captivă captivitatea,
a dat daruri oamenilor.

9 Dar ce înseamnă „s-a ridicat” dacă nu că a şi coborât în locurile cele mai de jos ale pământului?
10 Cel care a coborât este acelaşi cu cel care s-a ridicat deasupra tuturor cerurilor, ca să împlinească toate.

11 Tot el i-a dat pe unii ca apostoli, pe alţii ca profeţi, pe alţii ca evanghelişti, pe alţii ca păstori şi învăţători,
12 pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării slujirii spre edificarea trupului lui Cristos,
13 până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârşit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos,
14 ca să nu mai fim copii, purtaţi de valuri şi duşi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin înşelăciunea oamenilor, prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare.
15 Dimpotrivă, fideli adevărului în iubire, să creştem în toate pentru el, care este capul, Cristos,
16 de la care tot trupul se leagă şi se îmbină prin orice încheietură, în funcţie de menirea stabilită fiecărui mădular în parte, şi se realizează astfel creşterea trupului spre edificarea sa în iubire.

17 Aşadar, vă spun aceasta şi îl iau ca martor pe Domnul: să nu vă mai comportaţi cum se comportă păgânii, în deşertăciunea minţii lor
18 având gândirea întunecată, străini de viaţa lui Dumnezeu din cauza ignoranţei care este în ei, din cauza împietririi inimii lor.
19 Pierzând bunul simţ, ei s-au dedat la desfrâu, practicând cu nesaţ orice fel de necurăţie.
20 Dar voi nu aşa l-aţi cunoscut pe Cristos.
21 Dacă l-aţi ascultat pe el şi aţi fost învăţaţi în el, după adevărul care este în Isus,
22 lăsaţi-vă de purtarea de mai înainte, de omul cel vechi supus putrezirii din cauza poftelor amăgitoare.
23 Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre
24 şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou, cel creat după [asemănarea lui] Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului.

25 De aceea, îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul pentru că suntem mădulare unii altora.
26 De vă mâniaţi, să nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră!
27 Nu daţi ocazie diavolului:
28 cel care fură să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească cu mâinile sale, făcând ceva bun ca să aibă din ce da celui lipsit.
29 Să nu iasă din gura voastră nici o vorbă rea, ci ceva bun, spre edificare, aşa cum trebuie, ca să dea har celor ce ascultă.
30 Nu-l întristaţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu al cărui sigiliu aţi fost însemnaţi pentru ziua răscumpărării voastre.
31 Să fie stârpite dintre voi orice amărăciune, aprindere, mânie, răcnet, injurie şi orice răutate.
32 Dimpotrivă, fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos.