7
Regele şi Aman au mers să bea cu regina Estera.
Regele i-a zis Esterei şi a doua zi, pe când bea vin: „Ceea ce tu ceri, regină Estera, ţi se va da, iar ceea ce tu cauţi, până la jumătate din imperiu, ţi se va face”.
Regina Estera i-a răspuns şi a zis: „Dacă am aflat bunăvoinţă înaintea ta, rege, dacă este bine pentru rege, să-mi fie dată viaţa pentru ceea ce caut şi cea a poporului meu pentru ceea ce eu cer.
Căci eu şi poporul meu suntem vânduţi pentru a fi nimiciţi, ucişi şi distruşi, cu toate că, dacă am fi vânduţi ca sclavi şi ca sclave, aş fi tăcut, căci [această] persecuţie nu ar avea nicio valoare ca să fie deranjat regele”.

Regele Artaxerxes i-a zis reginei Estera: „Cine este şi unde este cel care s-a gândit să vină şi să facă astfel?”.
Estera a răspuns: „Persecutorul şi duşmanul este Aman, acest om rău!”. Atunci Aman a rămas îngrozit înaintea regelui şi a reginei.
Regele, în mânia lui, s-a ridicat de la ospăţul de vin [şi a mers] în grădina palatului. Iar Aman a rămas să-şi ceară viaţa de la regina Estera, căci văzuse că fusese hotărât asupra lui răul din partea regelui.
Regele s-a întors din grădina palatului în încăperea ospăţului de vin, iar Aman era căzut spre patul pe care era Estera. Atunci regele a zis: „Vrea chiar să atenteze la regina care este cu mine în casă”. Şi cum a ieşit cuvântul din gura regelui, au acoperit faţa lui Aman.
Harbona, unul dintre eunucii care stau înaintea regelui, a zis: „Iată, spânzurătoarea de cincizeci de coţi pe care a făcut-o Aman pentru Mardoheu, cel care a vorbit bine despre rege, stă înălţată la casa lui Aman!”. Atunci regele a zis: „Spânzuraţi-l de ea!”.
10 Ei l-au spânzurat pe Aman de spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardoheu. Şi mânia regelui s-a potolit.