1 Abraham era bătrân şi înaintat în vârstă. Domnul îl binecuvântase pe Abraham în toate.
2 Abraham i-a zis celui mai bătrân servitor din casa lui, cel care administra toată avuţia sa: „Pune-ţi mâna sub coapsa mea!.
3 Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soţie dintre fiicele canaaneenilor în mijlocul cărora locuiesc eu,
4 ci vei merge în ţara mea, la rudele mele şi vei lua o soţie pentru fiul meu Isaac!”.
5 Servitorul i-a zis: „Şi dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această ţară, atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai ieşit?”
6 Abraham i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo.
7 Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu şi dintre rudele mele, care mi-a spus şi mi-a jurat, zicând: «Urmaşilor tăi le voi da această ţară» – el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta şi tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu.
8 Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi dezlegat de acest jurământ pe care mi l-ai făcut. Numai să nu-l duci pe fiul meu acolo”.
9 Servitorul şi-a pus mâna sub coapsa lui Abraham, stăpânul său, şi i-a jurat cu privire la acest lucru.

10 Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat şi a plecat în Aram-Naharaim, în cetatea lui Nahor.
11 Şi a făcut cămilele să îngenuncheze în afara cetăţii, lângă o fântână cu apă, la vreme de seară, când ies femeile să scoată apă.
12 Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Abraham, te rog, fă să am noroc şi fii binevoitor faţă de stăpânul meu, Abraham!
13 Iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă.

14 Fata căreia îi voi zice: «Apleacă-ţi, te rog, urciorul ca să beau» şi care va răspunde: «Bea şi voi adăpa şi cămilele tale», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău, Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că te-ai îndurat de stăpânul meu”.

15 Înainte de a termina el de vorbit, iată, Rebeca, născută din Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Abraham, a ieşit cu urciorul pe umăr.
16 Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară şi nu o cunoscuse încă nici un bărbat. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut urciorul şi urca înapoi.
17 Servitorul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău!”.
18 Şi ea a zis: „Bea, domnul meu”. Şi s-a grăbit şi a coborât urciorul pe braţul ei şi i-a dat să bea.
19 După ce i-a dat să bea, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura”.
20 S-a grăbit şi a golit urciorul în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă. Şi a scos pentru toate cămilele lui.
21 Omul o măsura din priviri în tăcere ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i reuşească sau nu călătoria.

22 Când cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel din aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări pentru mâinile ei, în greutate de zece sicli din aur.
23 Şi a zis: „A cui fată eşti tu? Spune-mi, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să rămânem peste noapte?”.
24 Ea i-a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuel, fiul pe care Milca i l-a născut lui Nahor”.
25 I-a zis: „Paie şi nutreţ sunt din belşug la noi şi este şi loc de rămas peste noapte”.
26 Atunci omul s-a prosternat şi l-a adorat pe Domnul
27 şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Abraham, care nu a abandonat bunăvoinţa şi fidelitatea faţă de stăpânul meu! În drumul meu, Domnul m-a condus la casa fraţilor stăpânului meu”.

28 Fata a alergat şi a povestit în casa mamei sale toate acestea.
29 Rebeca avea un frate numit Laban; Laban a alergat afară la omul acela, la izvor,
30 când a văzut inelul şi brăţările pe mâinile surorii sale şi când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela”. A venit, deci, la omul acela, care stătea cu cămilele lângă izvor
31 şi a zis: «Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară? Eu am pregătit casa şi loc pentru cămile»”.
32 Omul a intrat în casă şi a despovărat cămilele. [Laban] a dat paie şi nutreţ cămilelor şi apă de spălat pentru picioarele lui şi pentru picioarele oamenilor care erau cu el.

33 I s-a pus înainte să mănânce, dar el a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus”. Şi [Laban] a zis: „Vorbeşte!”.
34 [Slujitorul] a zis: „Eu sunt servitorul lui Abraham.
35 Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu şi el a devenit mare. I-a dat oi şi vite, argint şi aur, servitori şi servitoare, cămile şi măgari.
36 Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut la bătrâneţea ei un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are.
37 Stăpânul meu m-a pus să jur şi a zis: „Să nu iei fiului meu o soţie dintre fiicele canaaneenilor, în ţara cărora locuiesc,
38 ci să te duci la casa tatălui meu şi la rudele mele ca să iei o soţie pentru fiul meu”.
39 Eu am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va veni cu mine».
40 El mi-a zis: «Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe îngerul său cu tine şi va face să reuşeşti în drumul tău şi vei lua fiului meu o soţie din rudele mele şi din casa tatălui meu.
41 Atunci vei fi dezlegat de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu».
42 Am ajuns azi la izvor şi am zis: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Abraham, dacă vei face să reuşesc în drumul pe care merg astăzi,
43 iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: ‹Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău›
44 şi care îmi va răspunde: ‹Bea tu însuţi şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale›, aceea este femeia pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!».
45 Eu încă nu terminasem de vorbit în inima mea şi, iată, Rebeca a ieşit cu urciorul ei pe umărul ei, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Şi eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog!”.
46 Ea s-a grăbit, şi-a plecat urciorul ei de pe umărul ei şi a zis: «Bea şi voi adăpa şi cămilele tale!». Am băut şi ea a dat de băut şi cămilelor.
47 Şi am întrebat-o şi am zis: «A cui fiică eşti?». Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca». I-am pus inelul în nas şi brăţările la mâini.
48 Apoi m-am prosternat şi l-am adorat pe Domnul. Şi l-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Abraham, care m-a călăuzit pe drumul potrivit ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
49 Şi acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi fidelitate faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga”.

50 Laban şi Betuel au răspuns şi au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi putem spune nici rău, nici bine.
51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te; şi să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul”.
52 Când a auzit servitorul lui Abraham cuvintele lor, s-a aruncat la pământ înaintea Domnului.
53 Servitorul a scos podoabe din argint şi obiecte din aur şi îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale.

54 Au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau cu el şi au rămas acolo peste noapte. Dimineaţa, când s-au sculat, el a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu!”.
55 Fratele ei şi mama ei au zis: „Fata să mai rămână cu noi măcar vreo zece zile; după aceea va pleca”.
56 El le-a zis: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul m-a făcut să reuşesc în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu”.
57 Atunci ei au zis: „S-o chemăm pe fată şi să aflăm răspuns din gura ei”.

58 Au chemat-o pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?”. Şi ea a răspuns: „Merg!”.
59 Şi au lăsat-o pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu servitorul lui Abraham şi cu oamenii lui.
60 Au binecuvântat-o pe Rebeca şi i-au zis:
„O, sora noastră, să devii
mii de zeci de mii
şi urmaşii tăi să stăpânească
poarta duşmanilor lor!”.

61 Rebeca s-a sculat împreună cu slujitoarele ei, au încălecat pe cămile şi au mers după omul acela. Servitorul a luat-o pe Rebeca şi a plecat.

62 Isaac venise de la Beer-Roi şi locuia în ţinutul Negheb.
63 Spre seară, a ieşit Isaac la câmp să se plimbe; şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, veneau nişte cămile.
64 Rebeca şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Isaac. S-a coborât de pe cămilă
65 şi l-a întrebat pe servitor: „Cine este bărbatul acela care merge pe câmp în întâmpinarea noastră?”. Servitorul i-a răspuns: „El este stăpânul meu!”. Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit.

66 Servitorul i-a povestit lui Isaac tot ce făcuse.
67 Isaac a condus-o [pe Rebeca] în cortul Sarei, mama sa. A luat-o pe Rebeca şi ea i-a fost soţie. Isaac a iubit-o şi s-a mângâiat după [pierderea] mamei sale.