1 Iacob a locuit în ţara în care trăise ca străin tatăl său, în ţara Canaan.

2 Aceasta este descendenţa lui Iacob.
Iosif, când avea şaptesprezece ani, era păstor împreună cu fraţii lui la turmă; fiind el tânăr, era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, soţiile tatălui său. Iosif venea la tatăl lor cu ceea ce se vorbea rău despre ei.

3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi pentru că era fiul bătrâneţilor sale şi-i făcuse o haină cu mâneci lungi.
4 Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii şi îl urau. Nu puteau să-i spună nici o vorbă bună.

5 Iosif a avut un vis şi l-a povestit fraţilor săi care l-au urât şi mai mult.
6 El le-a zis: „Ascultaţi visul acesta pe care l-am visat!
7 Iată, noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi, iată, snopul meu s-a ridicat şi a stat drept; şi, iată, snopii voştri l-au înconjurat şi s-au prosternat înaintea snopului meu”.
8 Fraţii lui i-au zis: „Oare vei domni ca un rege peste noi, oare vei stăpâni peste noi ca un domn?” Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor lui şi a cuvintelor lui.
9 A visat un alt vis şi l-a povestit fraţilor săi. El a zis: „Iată, am mai visat un vis şi iată, soarele, luna şi unsprezece stele se prosternau înaintea mea”.
10 L-a povestit tatălui său şi fraţilor săi şi tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Oare vom merge eu, mama ta şi fraţii tăi să ne prosternăm în faţa ta până la pământ?”.
11 Fraţii săi îl invidiau, dar tatăl său păstra acest cuvânt.

12 Fraţii lui s-au dus la Sihem ca să pască oile tatălui lor.
13 Israel i-a zis lui Iosif: „Oare fraţii tăi nu pasc oile la Sihem? Vino, te voi trimite la ei”. El a răspuns: „Iată-mă”.
14 I-a zis [Israel]: „Du-te, aşadar, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine şi adu-mi veşti!”. L-a trimis din valea Hebronului şi [Iosif] a ajuns la Sihem.

15 Un om l-a găsit în timp ce el rătăcea pe câmp. Omul l-a întrebat: „Ce cauţi?”.
16 El a spus: „Îi caut pe fraţii mei. Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”.
17 Omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: «Să mergem la Dotan»”. Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.

18 Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.
19 Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul.
20 Acum, haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat un animal rău. Să vedem ce va fi cu visele lui!”.

21 Ruben a auzit şi a voit să-l scoată din mâna lor. El a spus: „Să nu-i luăm viaţa”.
22 Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceasta din pustiu, dar nu ridicaţi mâna asupra lui!”. [Aceasta o zicea] ca să-l scoată din mâna lor şi să-l trimită înapoi la tatăl lui.
23 Când Iosif a sosit la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosif de haina sa, de haina cea cu mâneci lungi, cu care era îmbrăcat,
24 l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă.
25 După aceea s-au aşezat să mănânce.

Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismaeliţi venind dinspre Galaad; cămilele lor erau încărcate cu răşină, balsam şi mir, pe care mergeau să le descarce în Egipt.
26 Atunci Iuda a zis către fraţii săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi sângele lui?
27 Haideţi mai degrabă să-l vindem ismaeliţilor şi să nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru şi carne din carnea noastră”. Şi fraţii lui l-au ascultat.

28 Au trecut nişte negustori madianiţi. Fraţii l-au tras pe Iosif şi l-au scos din fântână şi l-au vândut pe Iosif ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Iar ei l-au dus pe Iosif în Egipt.
29 Ruben s-a întors la fântână şi, iată, Iosif nu era în fântână. El şi-a sfâşiat hainele.
30 S-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este! Şi eu unde să mă duc acum?”.

31 Ei au luat atunci haina lui Iosif, au înjunghiat un ied şi au înmuiat haina în sânge.
32 Au trimis haina cu mâneci lungi, au dus-o la tatăl lor şi i-au spus: „Am găsit asta! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu”.
33 El a recunoscut-o şi a zis: „Haina fiului meu. Un animal sălbatic l-a mâncat! Sfâşiat, sfâşiat a fost Iosif!”.
34 Iacob şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile.
35 Au venit toţi fiii săi şi toate fiicele sale ca să-l mângâie; dar el nu voia mângâiere, ci zicea: „Voi coborî în locuinţa morţilor plângându-l pe fiul meu”. Şi tatăl său îl plângea.

36 Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Putifar, un demnitar al lui Faraon, şi anume comandantul gărzii.