1 Iosif a fost dus în Egipt şi Putifar, un demnitar al lui Faraon, comandantul gărzii, bărbat egiptean, l-a cumpărat din mâna ismaeliţilor care-l aduseseră acolo.
2 Domnul era cu Iosif şi el a fost un om căruia îi reuşeau toate. El a rămas în casa egipteanului, stăpânul său.
3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi în tot ceea ce el făcea, Domnul făcea să reuşească prin mâna lui.
4 Iosif a aflat bunăvoinţă în ochii lui şi l-a slujit. El l-a pus peste casa sa şi i-a dat pe mână tot ce avea.
5 După ce l-a pus peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului de dragul lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el în casă şi pe câmp.
6 El a lăsat tot ce avea pe mâinile lui Iosif şi nu mai ştia nimic dintr-ale sale decât de pâinea pe care el o mânca.

Dar Iosif era frumos la statură şi plăcut la chip.
7 După aceste lucruri, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!”.
8 Dar el a refuzat şi i-a zis soţiei stăpânului său: „Iată, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic din casa lui şi mi-a dat pe mână tot ce are.
9 Şi nimeni nu-i mai mare în casa aceasta decât mine şi nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că tu eşti soţia lui. Cum aş putea să fac răul acesta atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”.
10 Chiar dacă ea îi vorbea lui Iosif zi de zi, el n-a ascultat-o să se culce cu ea şi să fie cu ea;
11 Într-o astfel de zi, el a intrat în casă ca să-şi facă lucrul său şi nu era acolo nici unul din oamenii casei,
12 ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El şi-a lăsat haina în mâna ei, a fugit şi a ieşit afară.
13 Când a văzut ea că şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară,
14 ea a chemat oamenii casei sale şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! El a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat în gura mare.
15 Şi, când a auzit că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine, a fugit şi a ieşit afară”.

16 Şi a ţinut haina lui la ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
17 Ea i-a vorbit cu aceleaşi cuvinte: „Servitorul evreu pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să mă batjocorească.
18 Dar când am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară”.
19 Când a auzit stăpânul lui cuvintele soţiei sale care i-a zis: „Asta mi-a făcut servitorul tău”, s-a aprins de mânie.
20 Stăpânul lui Iosif l-a luat şi l-a aruncat în temniţă, locul unde erau închişi deţinuţii regelui. El a rămas acolo, în temniţă.

21 Domnul a fost cu Iosif şi şi-a revărsat asupra lui bunătatea şi i-a dăruit trecere în ochii mai-marelui temniţei.
22 Mai marele-temniţei i-a dat în mâna lui Iosif pe toţi deţinuţii care erau în temniţă. Şi tot ceea ce era de făcut acolo, făcea el.
23 Mai marele-temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea el pe mână, pentru că Domnul era cu el. Şi tot ceea ce făcea el, Domnul făcea să reuşească.