1 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea celor de faţă şi a strigat: „Scoateţi-i pe toţi afară din faţa mea!”. Şi nu a mai rămas nimeni cu el; Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi.
2 Şi-a ridicat glasul şi a plâns. L-au auzit egiptenii şi l-a auzit şi casa lui Faraon.

3 Iosif le-a spus fraţilor săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu au fost în stare să-i răspundă, aşa erau de înspăimântaţi de prezenţa lui.
4 Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!”. Şi ei s-au apropiat. El le-a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt.
5 Dar acum nu vă întristaţi şi nu mai fiţi abătuţi că m-aţi vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă!”.
6 Iată, sunt doi ani de când este foamete în ţară şi mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arat, nici secerat.
7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să rămână un rest din voi în ţară şi ca să rămâneţi în viaţă printr-o mare eliberare.
8 Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu. El m-a făcut ca un tată pentru Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpânitor peste toată ţara Egiptului.

9 Grăbiţi-vă, mergeţi la tatăl meu şi spuneţi-i: «Aşa zice fiul tău Iosif: ‹Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară la mine şi nu zăbovi!
10 Vei locui în ţinutul Goşen şi veţi fi aproape de mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, turmele tale, vitele tale şi tot ce este al tău.
11 Acolo mă voi îngriji de tine, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; astfel, nu vei duce lipsă nici tu, nici casa ta şi nimic din ce este al tău›.
12 Iată, ochii voştri şi ochii fratelui meu Beniamin văd că însăşi gura mea vă vorbeşte».
13 Povestiţi-i tatălui meu despre toată cinstea pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; grăbiţi-vă să-l aduceţi pe tatăl meu aici”.

14 El a căzut pe grumazul fratelui său Beniamin şi a plâns; şi Beniamin a plâns şi el pe grumazul lui.
15 I-a sărutat pe toţi fraţii lui şi a plâns cu ei. După aceea fraţii lui au stat de vorbă cu el.

16 Vestea s-a auzit în casa lui Faraon: „au venit fraţii lui Iosif”. Lucrul acesta i-a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.
17 Faraon i-a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: «Aşa să faceţi: Încărcaţi-vă animalele de povară, plecaţi şi mergeţi în ţara Canaanului;
18 luaţi-l pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca măduva pământului» .
19 Iar tu dă-le această poruncă: «Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru copiii voştri şi pentru soţiile voastre; luaţi-l şi pe tatăl vostru şi veniţi înapoi!
20 Să nu vă pară rău de lucrurile pe care le veţi lăsa, căci tot ce este mai bun în toată ţara Egiptului va fi al vostru»”.

21 Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.
22 Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de arginţi şi cinci schimburi de haine.
23 Tatălui său i-a trimis astfel: zece măgari încărcaţi cu tot ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi hrană pentru tatăl său ca să aibă pe drum.
24 Apoi le-a dat drumul fraţilor săi şi ei au plecat. Şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum”.

25 Ei au urcat din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor, Iacob.
26 Ei i-au spus: „Iosif este încă în viaţă şi domneşte peste toată ţara Egiptului”. Dar inima lui Iacob nu a tresărit, pentru că nu-i credea.
27 Când i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, şi când a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l aducă, atunci duhul lui Iacob, tatăl lor, s-a reînsufleţit.
28 Israel a zis: „Îmi este de-ajuns că fiul meu Iosif este încă în viaţă. Mă duc să-l văd înainte de a muri”.