1 Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de toate vieţuitoarele şi de toate animalele care erau cu el în arcă. Şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ şi apele s-au oprit.
2 Au fost închise izvoarele adâncului şi stăvilarele cerurilor şi a fost oprită ploaia din cer.
3 Apele au început să se scurgă de pe faţa pământului şi să se retragă. S-au scurs şi, după o sută cincizeci de zile, au scăzut.
4 În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, arca s-a oprit pe munţii Ararat.
5 Apele s-au scurs şi s-au retras până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.

6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse.
7 Şi a dat drumul unui corb, care ieşea, pleca şi se întorcea, până când au secat apele de pe pământ.
8 Apoi a dat drumul unui porumbel, ca să vadă dacă au scăzut apele de pe faţa pământului.
9 Porumbelul n-a găsit nici un loc unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. [Noe] şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă.
10 A aşteptat alte şapte zile şi a trimis din nou porumbelul din arcă.
11 Spre seară, porumbelul s-a întors la el, având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Noe a ştiut atunci că apele au scăzut pe pământ.
12 A aşteptat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.

13 În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în luna întâi, în prima zi a lunii, apele secaseră de pe pământ. Noe a dat la o parte acoperişul arcei şi s-a uitat şi iată, faţa pământului era uscată.

14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat.

15 Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Noe şi i-a zis:
16 „Ieşi din arcă, tu şi soţia ta, fiii tăi şi soţiile fiilor tăi care sunt cu tine!
17 Toate vieţuitoarele de orice fel care sunt cu tine, păsările, animalele, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, scoate-le împreună cu tine: să mişune pe pământ, să fie rodnice şi să se înmulţească pe pământ”.
18 Şi a ieşit Noe cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi care erau împreună cu el.
19 Toate vieţuitoarele, toate târâtoarele, toate păsările şi tot ce se mişcă pe pământ, după speciile lor, au ieşit din arcă.

20 Noe a zidit un altar Domnului. A luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus arderi de tot pe altar.
21 Domnul a mirosit mireasma plăcută. A zis Domnul în inima lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului. Căci gândurile inimii omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut.

22 Cât va dăinui pământul,
semănatul şi seceratul,
frigul şi căldura,
vara şi iarna,
ziua şi noaptea
nu vor înceta”.