1 Credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd.
2 Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie.

3 Prin credinţă, înţelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd.

4 Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain; prin ea i s-a dat mărturie că este drept. Dumnezeu însuşi dă mărturie despre darurile lui. Datorită ei, deşi mort, el încă mai vorbeşte.

5 Prin credinţă, Enoch a fost înălţat ca să nu vadă moartea şi nu a fost găsit pentru că Dumnezeu îl înălţase. Înainte de înălţarea lui, el a primit mărturie că era plăcut înaintea lui Dumnezeu.
6 Or, fără credinţă, este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi îi răsplăteşte pe cei care-l caută.

7 Prin credinţă, Noe, înştiinţat despre cele care încă nu se vedeau, cuprins de o teamă sfântă, a construit o arcă pentru salvarea lui; prin credinţă, a condamnat lumea şi a devenit moştenitorul dreptăţii.

8 Prin credinţă, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un ţinut pe care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge.
9 Prin credinţă, s-a stabilit în pământul promis ca un străin şi a locuit în corturi, împreună cu Isaac şi Iacob, care sunt împreună-moştenitori ai acestei promisiuni,
10 căci el aştepta cetatea care are temelii al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu.

11 Prin credinţă, şi Sara, deşi sterilă şi trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea.
12 De aceea, dintr-un singur om, şi acela aproape de moarte, s-au născut urmaşi mulţi cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării, care este fără număr.

13 Toţi aceştia au murit în credinţă, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut şi le-au salutat, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
14 Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii.
15 Dar dacă s-ar fi gândit la aceea din care ieşiseră, ar fi avut timp să se întoarcă,
16 dar, de fapt, ei doresc una mai bună, adică cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se ruşinează să fie numit Dumnezeul lor pentru că le-a pregătit o cetate.

17 Prin credinţă, Abraham l-a adus ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; şi era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile,
18 căruia i se spusese: Prin Isaac, vei avea urmaşi care-ţi vor purta numele.
19 El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morţii, de aceea l-a redobândit ca semn.

20 Prin credinţă, Isaac i-a binecuvântat pe Iacob şi pe Esau pentru cele ce aveau să vină.
21 Prin credinţă, Iacob, când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif, s-a închinat, sprijinindu-se pe vârful toiagului său.
22 Prin credinţă, Iosif, la sfârşitul vieţii, a evocat exodul fiilor lui Israel şi a dat dispoziţii cu privire la osemintele sale.

23 Prin credinţă, Moise, abia născut, a fost ascuns de părinţii lui, timp de trei luni, pentru că au văzut cât de frumos era copilul şi nu s-au temut de porunca regelui.
24 Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25 alegând mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă plăcerea de-o clipă a păcatului,
26 considerând ca o bogăţie mai mare dispreţul pentru Cristos, decât bogăţiile Egiptului, pentru că avea privirea aţintită spre răsplată.
27 Prin credinţă, a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui: el a rămas neclintit pentru că îl vedea pe Cel Nevăzut.
28 Prin credinţă, a celebrat Pastele şi stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul primilor născuţi să nu se atingă de ei.
29 Prin credinţă, au trecut Marea Roşie ca pe pământ uscat; egiptenii, când au încercat, au fost înghiţiţi.

30 Prin credinţă, au căzut zidurile Ierihonului când au fost înconjurate timp de şapte zile.

31 Prin credinţă, Rahab, prostituata, nu a pierit împreună cu cei necredincioşi, deoarece a primit iscoadele cu pace.

32 Şi ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefte, David şi Samuel şi despre profeţi,
33 care, prin credinţă, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, şi-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă armatele străinilor.
35 Unele femei şi-au redobândit morţii prin înviere. Alţii însă au fost torturaţi şi n-au acceptat eliberarea, ca să primească o înviere mai bună.
36 Alţii, apoi, au primit batjocură şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare;
37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrău, au murit ucişi cu sabia, au umblat pribegi în piei de oaie şi de capră, lipsiţi de toate, asupriţi, maltrataţi.
38 Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri şi munţi, prin peşteri şi râpe.

39 Dar toţi aceştia, primind o bună mărturie pentru credinţa lor, n-au primit promisiunea,
40 căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârşire fără noi.