1 Când era tânăr Israel, îl iubeam
şi din Egipt l-am chemat pe fiul meu.
2 Dar cu cât [mai mult] îl chemam, cu atât [mai mult] mergeau după ei:
Baalilor le aduceau jertfe şi idolilor le ardeau tămâie.
3 Eu l-am învăţat pe Efraim să meargă;
ei îl luau pe braţele lor
si nu au cunoscut că eu i-am vindecat.
4 Cu legături omeneşti îi trăgeam, cu corzi de iubire.
Am fost pentru ei precum cei care îi ridică jugul pe umeri,
deşi eu mă înclinam asupra lor ca să-i hrănesc.
5 Nu se vor mai întoarce în ţara Egiptului
şi un asirian va fi regele lor,
pentru că au refuzat să se întoarcă.
6 Sabia se va învârti în cetăţile ei,
le va nimici drugii şi-i va devora
din cauza planurilor lor.

7 Poporul meu este pornit să se îndepărteze de mine;
sunt chemaţi spre cel care este deasupra,
dar nimeni nu-i face să se ridice.
8 Cum să te dau, Efraim? Cum să te las, Israel?
Cum să te fac ca pe Adma
sau să te consider vinovat ca pe Ţeboim?
Inima se întoarce în mine
şi măruntaiele mele se încălzesc împreună.
9 Nu voi face după mânia mea aprinsă,
nu-l voi nimici pe Efraim,
pentru că eu sunt Dumnezeu, şi nu om,
Cel Sfânt în mijlocul tău:
nu voi veni împotriva cetăţii

10 Ei vor fi în urma Domnului;
el va rage ca un leu: când va rage, vor tremura fiii din vest.
11 Vor tremura ca o pasăre din Egipt,
ca o porumbiţă din ţara Asiriei.
îi voi face să se întoarcă la casele lor –
oracolul Domnului.