1 Doamne, tu eşti Dumnezeul meu;
pe tine vreau să te laud.
Preamăresc numele tău,
căci ai făcut lucruri minunate,
plănuite de demult,
neschimbătoare şi adevărate.
2 Căci din cetate ai făcut un morman,
din cetatea întărită, o ruină
şi fortăreaţa străinilor nu mai este cetate:
nu va mai fi reconstruită niciodată.
3 De aceea te preamăreşte poporul cel puternic
şi cetatea neamurilor dominatoare se va teme de tine.
4 Căci tu ai fost scăpare pentru cel sărac,
refugiu pentru cel nevoiaş în strâmtorarea lui,
adăpost împotriva furtunii,
umbră împotriva arşiţei,
căci suflarea celor dominatori
este ca furtuna [care izbeşte] zidul.
5 Cum potoleşti arşiţa într-un loc arid,
ca arşiţa la umbra unui nor,
aşa se va stinge cântecul dominatorilor.

6 Domnul Sabaot va face un ospăţ
pentru toate popoarele pe muntele acesta,
un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese,
cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate.
7 Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor
şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile.
8 Va înlătura moartea pentru totdeauna.
Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor
şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul,
căci Domnul a vorbit.
9 În ziua aceea se va spune:
«Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui,
acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa:
să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!».
10 Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta;
dar Moab va fi călcat în picioare
cum se calcă paiele în gunoi.
11 Îşi vaîntinde mâna în mijlocul lui
aşa cum întinde înotătorul mâna ca să înoate;
vaînjosi trufia lui odată cu manevrele mâinii sale.
12 Va distruge fortăreaţa sigură a zidurilor tale,
o va doborî şi o va arunca la pământ, până în ţărână”.