1 Vai de tine, care devastezi: tu nu ai fost devastat!
Vai de tine, care înşeli: tu nu ai fost înşelat!
Dar, când vei termina de devastat, te vor devasta pe tine
şi, când vei sfârşi de înşelat, te vor înşela pe tine”.
2 „Doamne, îndură-te de noi!
În tine ne punem speranţa:
fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă,
mântuirea noastră, în timpul strâmtorării!
3 De glasul mulţimii fug popoarele;
când te-ai ridicat tu, s-au împrăştiat neamurile.
4 Prada voastră este adunată cum adună furnicile
şi cum sar lăcustele vor sări asupra ei.
5 Domnul este înălţat şi locuieşte în înălţimi.
şi cum sar lăcustele vor sări asupra ei.
El umple Sionul de judecată şi dreptate.
6 Fidelitatea va fi în timpul tău,
bogăţii mântuitoare sunt înţelepciunea şi ştiinţa;
teama de Domnul este comoara [Sionului].

7 Iată, vitejii lui strigă afară,
mesagerii lui de pace plâng amar.
8 Drumurile sunt pustii; nu mai străbate nimeni cărările;
el a rupt alianţa, a dispreţuit cetăţile,
nu-l ia în seamă pe om.
9 Ţara geme, este slăbită;
Libanul este făcut de ruşine, se veştejeşte.
Şaron a ajuns ca un pustiu,
Basanul şi Carmelul s-au scuturat.
10 «Acum mă voi ridica – zice Domnul;
acum mă voi ridica şi voi fi înălţat».
11 Aţi zămislit paie şi aţi dat naştere la pleavă;
suflarea voastră este un foc care vă va mistui.
12 Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var,
Ca spinii tăiaţi care ard în foc.
13 Ascultaţi, voi, cei de departe, ce am făcut
şi luaţi la cunoştinţă, voi, cei de aproape, puterea mea!
14 Păcătoşii sunt cuprinşi de teamă în Sion,
tremurul i-a apucat pe cei făţarnici.
Cine dintre noi va putea să stea lângă un foc mistuitor
şi cine dintre noi va putea locui lângă flăcările veşnice?
15 Cel care umblă după dreptate şi vorbeşte cele drepte,
care dispreţuieşte câştigul din furt,
care îşi scutură mâna ca să nu primească daruri,
care îşi astupă urechea ca să nu audă de sânge
şi îşi închide ochii ca să nu vadă răul,
16 acela va locui pe înălţimi;
stânci întărite vor fi locul lui sigur;
i se va da pâine şi apa îi va fi asigurată.

17 Ochii tăi îl vor vedea pe rege în frumuseţea lui,
vor privi ţara întinsă.
18 Inima ta va murmura cu groază:
Unde este scribul? Unde este cel care cântăreşte?
Unde este cel care numără turnurile?
19 Atunci nu vei mai vedea poporul arogant,
poporul cu buze de neînţeles,
cu limba bâlbâită care nu se aude şi nu se pricepe.
20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!
Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, locuinţa liniştită,
cortul care nu va fi mutat
şi ai cărui ţăruşi nu vor fi mutaţi niciodată
şi ale cărui funii nu vor fi dezlegate.
21 Căci, acolo, Domnul cel maiestuos
va fi pentru noi un loc cu râuri, cu şuvoaie şi canale largi.
Nu vor intra corăbii cu vâsle,
nici nu va trece pe acolo vreo navă mare.
22 Căci Domnul este judecătorul nostru,
Domnul este legiuitorul nostru,
Domnul este regele nostru:
el ne mântuieşte!
23 Funiile tale au slăbit încât nu mai întăresc catargul,
nu pot întinde pânzele.
Atunci se împarte prada unui jaf mare,
cei şchiopi iau pradă.
24 Niciun locuitor nu zice: «Sunt bolnav!»,
iar poporului care locuieşte în el i se va îndepărta vina”.