1 În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Isaia, fiul lui Amoţ, profetul, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Dă dispoziţii casei tale, căci tu vei muri şi nu vei mai trăi!»”.
2 Ezechia şi-a întors faţa către perete şi s-a rugat Domnului
3 şi a spus: „Te rog, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta în adevăr şi cu inimă neprihănită şi am făcut ce este bine în ochii tăi!”. Şi Ezechia a plâns mult.

4 Atunci, cuvântul Domnului [i-a fost adresat] lui Isaia:
5 „Du-te şi spune-i lui Ezechia: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: ‹Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată, adaug la zilele tale încă cincisprezece ani!
6 Te voi elibera pe tine şi cetatea aceasta din mâna regelui Asiriei şi voi apăra cetatea aceasta.

7 Acesta este pentru tine semnul din partea Domnului că va împlini Domnul cuvântul pe care l-a rostit:
8 iată, voi da înapoi umbra treptelor care coboară cu soarele pe cadranul lui Ahaz cu zece trepte› »”. Şi s-a întors soarele cu zece trepte pe cadranul pe care coborâse.

9 Cântarea lui Ezechia, regele lui Iuda, când era bolnav şi s-a vindecat de boala lui.
10 „Am zis: «La jumătatea zilelor mele
voi merge la porţile locuinţei morţilor.
Sunt pedepsit pentru restul anilor mei».
11 Am zis: «Nu-lvoi mai vedea pe Domnul pe pământul celor vii;
nu voi mai vedea pe nimeni
printre locuitorii lumii.
12 Locuinţa mea a fost smulsă
şi aruncată de la mine ca o colibă de păstori.
A înfăşurat viaţa mea ca un ţesător,
din urzeală m-a scos.
Din zi şi până-n noapte, mi-ai hotărât sfârşitul.
13 Am strigat până dimineaţa;
ca un leu mi-a zdrobit toate oasele.
Din zi şi până-n noapte, mi-ai hotărât sfârşitul.
14 Ciripeam ca o rândunică,
gânguream ca porumbelul.
Ochii mei erau aţintiţi spre înălţimi.
Doamne, sunt oprimat, vino-mi în ajutor!
15 Ce aş putea să spun?
El mi-avorbit şi el a făcut.
Voi păşi toţi anii în amărăciunea sufletului meu.

16 Domnul este deasupra lor: vor trăi.
Tot ceea ce este în ele este viaţa sufletului meu.
Vindecă-mă şi dă-mi viaţă!
17 Iată, amărăciunea mea [s-a schimbat] în pace,
tu ai salvat viaţa mea de la groapa pierzării
căci ai dat la spate toate păcatele mele.
18 Căci Şeolul nu te preamăreşte,
moartea nu te laudă.
Cei care coboară în groapă nu speră în fidelitatea ta.
19 Ci cel viu, cel viu te laudă ca mine astăzi.
Tatăl face cunoscută copiilor fidelitatea ta.
20 Domnul m-a mântuit!
Vom cânta cu alăute în toate zilele vieţii noastre
în casa Domnului”.

21 Isaia zisese: „Să se ia o turtă de smochine, să se pună peste rană şi va trăi!”.
22 Iar Ezechia spusese: „Care este semnul că mă voi urca la casa Domnului?”.