1 În anul morţii regelui Ozia, l-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi zidit, iar poalele mantiei lui umpleau templul.
2 Serafimi stăteau deasupra lui; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.
3 Strigau unul către altul şi ziceau:
Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Sabaot!
Plin este tot pământul de mărirea lui!”.

4 Se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, iar casa s-a umplut de fum.
5 Şi am zis:

Vai de mine! Sunt pierdut,
căci sunt un om cu buze necurate
şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate,
ar ochii mei l-au văzut pe rege, pe Domnul Sabaot!”.
6 Dar unui dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
7 Mi-a atins gura şi a zis: „Iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăţia şi păcatul tău sunt acoperite!”.
8 Am auzit glasul Domnului, zicând:
,.Pe cine voitrimite
şi cine va mergepentru noi?”.

Iar eu am răspuns:
„Iată-mă, trimite-măpemine!
9 El a zis:
„Mergi şi spune-iacestui popor:
«De ascultat, voiascultaţi, dar nu înţelegeţi,
De văzut voivedeţi, dar nu pricepeţi».
10 Împietreşte inima acestui popor,
îngreunează-i urechile şi leagă-i ochii,
ca să nu vadă cu ochii, să nu audă cu urechile
şi inima lui să nu înţeleagă
ca să nu se întoarcă şi să-l vindec!”.

11 Dar eu am spus: „Până când, Doamne?”. El a răspuns: „Până când vor ficetăţilepustiite, fără locuitori, casele fără oameni şi pământul va fi devastat de pustiire”.
12 Domnul îiva îndepărta pe oameni şi ţara vaajunge o mare pustiire.

13 Şi dacă va mai rămâne în ea ozecime, se va întoarce şi va fi consumată ca stejarul şi ca terebintulacăror rădăcină, când sunt tăiaţi, rămâne: sămânţă sfântăeste rădăcina ei.