1 „Ridică-te, luminează-te, căci lumina ta vine
şi gloria Domnului răsare deasupra ta!
2 Căci, iată, întunericul va acoperi pământul
şi bezna, popoarele!
Dar peste tine va răsări Domnul
şi gloria lui se va vedea deasupra ta.
3 Vor umbla neamuri la lumina ta
şi regi, în strălucirea zorilor tale.
4 Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte:
toţi se adună şi vin spre tine!
Fiii tăi vin de departe
şi fiicele tale sunt purtate pe braţe.
5 Atunci vei vedea şi te vei lumina;
îţi va bate inima şi se va lărgi,
pentru că belşugul mării se va întoarce la tine
şi bogăţiile neamurilor vor veni la tine.
6 Vei fi învăluită de o mulţime de cămile,
de cămile tinere din Madian şi din Efa;
toţi din Saba vor veni şi vor aduce aur şi tămâie
şi vor aduce laude Domnului.
7 Toate turmele din Chedar se vor aduna la tine,
berbecii din Nebaiot îţi vor sluji,
se vor urca pe altarul meu ca [o jertfă] plăcută,
iar eu voi împodobi casa strălucirii mele.

8 Cine sunt aceia care zboară ca norii
sau ca porumbeii, către sălaşurile lor?
9 Insulele mă aşteaptă şi corăbiile din Tarşiş de odinioară
îi aduc pe fiii tăi de departe cu argintul şi aurul lor,
pentru numele Domnului Dumnezeului tău,
pentru Sfântul lui Israel, pentru că el te-a glorificat.
10 Fiii străinilor vor reclădi zidurile taleşi regii lor îţi vor sluji.
Întrucât în mânia mea te-am lovit,
în bunătatea mea mă voi îndura de tine.
11 Porţile tale vor fi deschise mereu, zi şi noapte,
ca să se aducă la tine bogăţiile neamurilor
şi să fie conduşi regii lor.
12 Căci neamul şi domnia care nu te vor sluji vor pieri
şi neamurile vor fi nimicite.

13 Gloria Libanului va veni la tine,
pini, ulmi şi brazi la un loc,
ca să înfrumuseţeze locul meu cel sfânt,
şi locul picioarelor mele îl voi glorifica.
14 Vor veni la tine, plecându-se, fiii celor care te-au umilit
şi se vor prosterna [înaintea ta] toţi cei care te-au dispreţuit
şi te vor numi Cetatea Domnului,
Sionul Sfântului lui Israel.
15 Întrucât ai fost părăsită şi urâtă
şi nimeni nu trecea [prin tine],
te-am pus ca o podoabă veşnică,
bucurie din generaţie în generaţie.
16 Vei suge laptele neamurilor
şi te vei hrăni la sânul regilor;
vei şti că eu sunt Domnul, mântuitorul tău,
răscumpărătorul tău, Cel puternic al lui Iacob.
17 În loc de bronz, voi face să vină aur,
în loc de aur, voi face să vină fier,
în loc de lemne, bronz,
în loc de pietre, fier;
voi pune ca supraveghetor al tău pacea
şi ca suveran al tău, dreptatea.
18 Nu se va mai auzi de violenţă în ţara ta,
de devastare şi ruină între hotarele tale,
ci vei numi zidurile tale „mântuire”
şi porţile tale, „laudă”.

19 Nu va mai trebui să fie soarele lumină pentru tine în timpul zilei,
nici strălucirea lunii să te lumineze.
Domnul va fi lumina ta veşnică,
Dumnezeul tău, splendoarea ta.
20 Soarele tău nu va mai apune,
nici luna ta nu se va mai retrage,
pentru că Domnul va fi lumina ta veşnică
şi zilele mâhnirii tale se vor sfârşi.
21 Poporul tău, toţi vor fi drepţi;
vor stăpâni pământul pentru totdeauna.
Vlăstarul pe care l-am plantat – lucrarea mâinii mele –
va fi spre glorificarea [mea].
22 Cel mai mic va deveni o mie
şi cel mai neînsemnat, un neam numeros.
Eu, Domnul, voi grăbi [acestea] la timpul lor.