1 Iob a luat cuvântul şi a zis:
2 „Am auzit multe ca acestea.
Voi toţi sunteţi mângâietori de chin.
3 Oare este vreun sfârşit pentru cuvintele în vânt?
Ce te constrânge să răspunzi?
4 Şi eu aş vorbi ca voi
dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu.
Aş putea lega cuvinte împotriva voastră
şi, în aceasta, aş clătina din cap împotriva voastră.
5 V-aş întări cu gura mea,
mişcarea buzelor mele v-ar alina.
6 Dacă vorbesc, durerea mea nu se alină,
iar daca tac, de ce nu pleacă de la mine?
7 Dar acum vai de mine!
Tu ai devastat compania mea.
8 M-ai zbârcit: este o mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea
şi mărturiseşte în faţa mea.
9 Mânia lui sfâşie şi mă urmăreşte,
scrâşneşte din dinţi împotriva mea,
cel care mă oprimă mă străfulgeră cu ochii.
10 Îşi deschid larg gurile împotriva mea,
îmi lovesc obrajii cu ocară
şi se îngrămădesc împreună împotriva mea
11 Dumnezeu mă dă în mâna celui nedrept,
mă predă în mâinile celor nelegiuiţi.
12 Eram liniştit şi m-a frânt,
m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit;
m-a ridicat ca să-i fiu ţintă.
13 Săgeţile lui m-au înconjurat,
mi-a străpuns rărunchii
şi mi-a vărsat fierea pe pământ.
14 M-a rupt bucăţi peste bucăţi
şi se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
şi mi-am plecat fruntea în ţărână.
16 Faţa mi s-a înroşit de plâns,
umbra morţii este pe pleoapele mele,
17 deşi nu a fost violenţă pe palmele mele
şi rugăciunea mea a fost curată.

18 Pământule, nu-mi acoperi sângele
şi să nu mai fie loc pentru strigătul meu!
19 Chiar acum, martorul meu este în cer,
garantul meu este în înălţimi.
20 Prietenii mei sunt cei care mă batjocoresc;
spre Dumnezeu ochii mei varsă lacrimi.
21 El să fie arbitru între om şi Dumnezeu,
la fel ca între om şi prietenul lui.
22 Căci numărul anilor trece
şi eu mă duc pe cărare fără să mă mai întorc.