1 Iob a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când îmi veţi chinui sufletul
şi mă veţi zdrobi prin cuvinte?
3 Aceasta este a zecea oară că mă umiliţi:
nu vă este ruşine să mă zăpăciţi?
4 Dacă într-adevăr am rătăcit,
rătăcirea mea va locui cu mine.
5 Dacă într-adevăr vreţi să vă ridicaţi peste mine,
reproşându-mi ocara,
6 atunci să ştiţi că Dumnezeu m-a înclinat,
m-a înconjurat cu plasa lui.
7 Iată, strig din cauza violenţei, şi nu este cine să răspundă!
Strig după ajutor, şi nu este cine [să facă] judecată.
8 A îngrădit calea mea şi nu pot trece
şi pe cărările mele a pus întuneric.
9 M-a dezbrăcat de onoarea mea
şi a îndepărtat cununa capului meu.
10 M-a dărâmat din toate părţile şi mă duc,
a smuls speranţa mea ca pe un copac.
11 Şi-a aprins mânia împotriva mea,
m-a considerat ca pe un potrivnic al său.
12 Trupele lui vin împreună,
şi-au făcut drumuri împotriva mea;
el şi-a fixat tabăra în jurul cortului meu.
13 I-a îndepărtat pe fraţii mei de la mine
şi cunoscuţii mei s-au înstrăinat de mine.
14 Au încetat [să mai fie] apropiaţii mei
şi m-au uitat cei care mă cunoşteau.
15 Locuitorii casei mele şi slujitoarele mele mă consideră ca străin,
am devenit un venetic în ochii lor.
16 Îl chem pe slujitorul meu, şi nu-mi răspunde,
cu gura mea îl rog.
17 Suflarea mea este străină pentru soţia mea,
sunt de milă pentru fiii sânului meu.
18 Până şi copiii mă resping:
dacă mă ridic, vorbesc împotriva mea.
19 Mă dispreţuiesc toţi prietenii mei apropiaţi
şi cei pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20 De pielea mea şi de carnea mea atârna oasele mele
şi am scăpat cu pielea de pe dinţii mei.
21 Aveţi milă, aveţi milă de mine, voi, prieteni ai mei
Căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu
şi nu vă săturaţi de carnea mea?

23 Ce n-aş da să fie scrise cuvintele mele,
ce n-aş da să fie înscrise într-o carte!
24 Cu un condei de fier sau de plumb
să fie săpate pentru totdeauna în stâncă!
25 Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu
şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână.
26 După ce îmi vor roade această piele a mea,
fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.
27 Eu îl voi vedea şi ochii mei vor privi, şi nu altcineva.
Rărunchii mei se sfârşesc în mine.
28 Veţi spune: «Cum îl vom urmări?».
Rădăcina acestui lucru se găseşte în mine.
29 Înstrăinaţi-vă de sabie,
căci acestea sunt nelegiuiri [sortite] sabiei,
ca să recunoaşteţi că există o judecată”.